Mergeam singura prin oraș... Ma simțeam atat de bine științe ca pot sa fac orice acum! Eram in lumea mea si nimic nu ma poate opri!
Era seara si era răcoare iar eu eram îmbrăcată foarte subțire.
Începuse sa mii se faca frig. Frunzele făceau un sunet placut care ma liniștea. Parcul era foarte pustiu, dar nu eram singura. Mai era un baiat, care avea o lanterna si e foarte concentrat asupra genunchilor. Ce o face? Eram prea departe si nu puteam vedea aproape nimic. Ma aproprii si acum inteleg de ce era atat de concentrat asupra picioarelor; scria. Dar ce scria? Oare e un poet? Sau scrie un roman? Am vrut sa stiu asa ca am decis sa tren pe lângă el si sa trag cu ochiul.
Ma aproprii din ce in ce mai mult si vad niste strofe. Deci e poet.
Am trecut fix prin fata băncii pe care stătea si tot ce am putut vedea a fost un cuvânt: ,, iubire".
Atunci mi-a tresărit inima si am rămas blocată. Oare sunt atrasa de el..? Nu! Evelinne, nu te poate atrage nimeni in momentul acesta! Trebuie sa găsești un mod de a te sinucide, nu de a te cupla!
Dar mintea mea spunea altceva. Am facut câțiva pași in spate si am spus un simplu:
- Buna!
- Hei... Spune el trist.
- Ce s-a intamplat?
- Ce-ti pasa? Nici nu te cunosc....
M-am uitat la el strâmb.
- ... Sa stii ca daca nu mi-ar fi pasat nici nu te-as fi întrebat.
- Dar de ce iti pasa?
Am strâns din dinti si m-am Așezat langa el.
- Si.. Cum te cheama.? Întreb eu zâmbind insfarsit.
S-a oprit din scris, a închis caietul si le-a pus umpic mai departe de noi. Noi! Ce frumos suna asta! Stai, nu, Evelinne, scuipa-l si pleacă, tu stii doar ce ai de facut! Asa vorbește subconstientul cu mine, deci.
S-a apropiat de mine. Am fluturasi in stomac, inima bătea atat de tare încât cred ca auzea.
- Jake. Tu? A zâmbit, dupa care si-a dat pe spate parul care ii acoperea ochii. Niste ochi albastri inchis care exprima foarte multă tristete.
- Eu.. AAA, Katy! Nu am vrut sa ii zic numele meu... Daca ma ducea la poliție, apoi acasa..? Nu as vrea asta..
- Interesant nume... Te cheama Katy.. Care vine de la ..?
- De la Katy si atat.
Ne uitam unul la altul in gol, dupa care s-a auzit o sirena de poliție. Nu pot sa cred! Pe mine ma caută!!! Mi-am pus parul pe fata, sa nu se observe ca sunt eu. Imediat a apărut un polițist in fata noastră cu o poza.
- Ati vazut o fata care seamănă cu cea din poza? Răspunde la Evelinne. Spune el serios.
Am dat din cap in semn ca nu. Doamne, câte de prost sa fi! Eram foarte speriata. Dupa ce a negat si Jake ca nu cunoaște pe nimeni cu numele asta a plecat.
- Mai ai frați, surori? Întreaba el.
- Da, o sora si un frate care a m.... M-am oprit, au același nume si seamănă incredibil de mult.. Nu poate fi adevarat!
- Care a m... Ce?
- Murit. Care a murit.
- OH, imi pare rau, cum il chema?
- Jake.
___________________
CE CREDEȚI CA SE VA ÎNTÂMPLA??? SCRIETI IN COMENTARII, SI NISTE IDEI, CE AT VREA DE LA POVESTEA ASTA.
@paaul14 face coperti super, are si o poveste super.
Si eu fac coperti. Doar asa... Ca sa stiti ;)
@Criss345 scrie o poveste foarte tare.
@NutellaLover69 are multe carti, nu pierderi nimic daca cititi, pierdeti multe daca nu cititi.
@QueenDianne_ are o poveste super frumoasa.
O seara buna.
CITEȘTI
Darkest Time
Teen FictionEvelinne, o tânara de 14 ani, care pretinde ca e emo, isi petrece 2 ani din viata in camera. Oare se va termina acest cosmar? Oare Evelinne chiar e emo? Toate astea se afla in cartea mea !