-Ava! Hai, printeso adormita, am zis ca am o surpriza pentru tine, iar tu te-ai gandit sa dormi? Asa ceva este de neacceptat!
Deschid ochii ca si cand nu am mai dormit de zile intregi, ma doare tot corpul si-mi simt capul pulsand. Nici nu stiu cand am adormit. M-am asezat in pat sa fac un plan in care eu, deveneam mai draguta pentru surpriza lui si am adormit. Cand s-a intamplat asta? Isi trece mainile prin parul meu incurcat si se aseaza langa mine spunandu-mi:
- Hei, daca vrei, o lasam pe altadata. Esti foarte obosita, ar trebui sa dormi mai mult. Sa te odihnesti. Pari epuizata.
- Oh, nu, nu Reius, imi cer scuze, habar nu am cand am adormit. Ma pregatesc imediat. Doar lasa-ma sa fac un dus.
- Esti sigura? Nu ma supar daca...
- Am spus ca e ok, crezi ca mai pot astepta pentru surpriza aia? Poti sa faci te rog o cafea pana termin eu dusul?
- Sigur ca da, as face orice pentru tine.
Cuvintele rostite de el sunt mai bune decat orice cafea. Ma dau jos din pat aproape amortita si caut in sertar un prosop curat. Mamei ii placea sa le aseze pe culori, asa le am si eu asezate acum. Mi-e dor de ea, de maiestria cu care isi uda florile, de mirosul ei, de tot ce era. Picaturile lenese de apa imi fac trupul si mai greoi. Ma simt obosita, mai obosita ca niciodata. Parca tot ce imi doresc e aici cu mine, dar golul din suflet uneori ma macina atat de tare incat ma pierd in mii de ganduri. Macar Reius ma scoate din acea stare.
Oglinda din baie are in interior poze cu mama si cu mine de cand eram mica. Astfel, de fiecare data cand ma uit in oglinda, o vad si pe ea. Caut in spatele cutiei cu machiaje o clama sa-mi prind parul. Ma aplec si o ridic apoi un aer rece si plin de durere imi cutreiera corpul. In oglinda nu o mai vad pe mama. Iar parul meu este peste tot pe jos. Intind mana spre oglinda. Cineva imi atinge mana si incearca sa ma atraga acolo. Deschid ochii si-l vad pe Reius in spatele meu sarutandu-mi umerii. Isi coboara mana peste sanii mei, stomacul mi se micsoreaza si zambetele noastre vinovate se reunesc intr-un sarut plin de dorinte.
Imi spune sa inchid ochii si sa nu ii deschid pana nu ajungem in camera. Simt cum picioarele mele nu mai ating solul. Inima imi bate mai tare ca niciodata. Ma aseaza pe pat si aud cum hainele lui sunt aruncate jos. Deschid ochii si tot ce vad e intuneric. Ador senzatia asta. Pot doar sa-i simt mirosul pielii si parfumul lui de ceai verde si fragrante lemnoase. Mainile lui descopera placeri pe care nu credeam ca le posed. Imi doresc sa-i spun ca-l iubesc dar parca ceva imi tine buzele lipite. E ca si cand suntem doar noi doi intr-o lume atat de mare. Pot sa ii simt inima batand si pielea buburuzata de fiecare data cand isi lasa corpul peste al meu. Respiratia lui si fosnetul lenjeriei din pat e tot ce se aude.
Sunt fericita. Oare chiar sunt? E langa mine in pat, invelit pe jumatate si se joaca in parul meu.
- Reius, promiti ca o sa ma iubesti si maine? Promiti ca nu o sa ma lasi singura? Si daca o sa pleci, promiti ca iei si toate amintirile cu tine?
- O sa fiu mereu cu tine. Amintirile noastre sunt tot ce am. Promit ca maine o sa te iubesc si mai tare. Si poimaine o sa te iubesc si mai tare ca maine, apoi raspoimaine la fel, miercuri deja e iubirea absoluta, joi o sa...
- Da! Am inteles! spun eu razand cu toata inima. Rade si el aruncandu-mi o perna peste fata.
- Hei, razboaiele cu perne sunt toate castigate de mine, nu cred ca vrei sa te aventurezi intr-o astfel de misiune.
- Nici daca as vrea, nu am timp. Trebuie sa plec, si tu trebuie sa te pregatesti. Cam tarzie surpriza, dar asta se intampla cand stau cu tine. Uit ca timpul mai exista.
