Love at frist CUT💈✂️❤

Capitolul 1

Fulgii de zăpadă mărunți atingeau ușor colțurile geamului, iar in cameră se instalase liniștea. Mă trezisem de un sufert de oră, dar gândul la școală mă facea să îmi doresc să mai zăbovesc în patul meu cald, departe de haosul de afară. După ce m-am aranjat corespunzător, cu uniforma la vedere și părul strâns, mi-am luat carnetul și geanta, zbughind-o pe ușă. Nu se cuvenea să întârzii, având în vedere eforturile mamei de a mă ține la școală. Andreea mă aștepta deja afară, ca în orice dimineață. Era verișoara mea și ne știam de mici. Era o fată cochetă, cu ochii căprui si pielea caramelie. Era frumoasă, slabă, dar mult prea plină de propria-i persoană și trufașă.
- Te mai aștept mult? îmi spuse pe un ton răspicat. Am înghețat de frig. Ce ai făcut până acum?
-Nimic. am răspuns absentă.
Am mers în stația de autobuz, și ea la fel de monotonă și obișnuită ca in fiecare dimineață a fiecărei zile. Monotonia mă copleșea, și eram sătulă de același program, aceeași oameni și aceleași zile care se tot repetă la nesfârșit. Drumul spre școală era lung și anevoios, vijelia și frigul de afară parcă amplificându-se cu fiecare minut care trecea. Trecuse și ziua la fel cum sosise, iar viscolul se domoli. Ajunsesem într-un final acasă, obosită si flămândă. Ghiozdanul plin ochi de cărți, se prăbușise pe podea, iar papucii de lac rămăseseră într-un colț al camerei. Tot ce voiam era o masă caldă, și un somn bun. După un mic festin și o oră de moțăieli, o voce cunoscută mă trezește brusc :
-Daria, draga mea, vii cu noi la frizerie? îmi spuse mama, grăbită.
-Poftim? Unde să facem ce?.. răspunsesem eu, somnoroasă.
-La frizeria de pe colț, merg cu fratele tău, și mă întrebam dacă vrei să vii și tu cu noi.
Nu știu ce s-a petrecut în mintea mea în acel moment, dar m-am ridicat în secunda următoare și am fost gata de plecare într-un interval record pentru mine. Nu realizam atunci ca destinul și-a băgat, neinvitat si total surprinzător, coada. Afară era încă o vreme mohorâtă, iar din norii cei grei cădea o ploaie slabă. Știam de existența frizeriei, dar nu o luasem în considerare până atunci. Era un spațiu mic, deschis de circa 3 ani maxim, chiar după colț. Înăuntru era cald și mirosul era unul plăcut de flori, dar cum ochelarii mei se aburiseră instant nu am putut vedea mare lucru din prima.
-Unde ai un șervețel? i-am spus eu cam nepoliticoasă frizerului.
El mi-a dat un servețel, iar după ce mi-am șters ochelarii am văzut interiorul frizeriei. Era un loc modern, frumos mobilat, iar pereții îi erau decorați cu numeroasele diplome pe care frizerul le obținuse în urma experienței lui din domeniu. Mai avea și tablouri cu locuri din lumea întreagă, iar pe fundal, pentru a completa totul, răsuna o muzică hip-hop. Pe lângă interiorul frizeriei, în acel moment de o vulnerabilitate pe care nu o înțeleg nici acum, l-am văzut pe el. Era un băiat înalt, zvelt, cu mușchi și pielea de culoare închisă. Avea un zâmbet sarcastic, și puțin arogant. Ochii lui, pe care i-am observat ultimii, erau cireașa de pe tort. Căprui, asemeni scoarței uscate a copacilor într-o zi de toamnă târzie. Cătălin. El era Cătălin.