Capitolul 2

27 2 0
                                    

Si iată-mă, stând în fața lui, analizându-i mișcările asemeni unui arbitru sever. Mânuia foarfeca cu dibăcie, iar degetele îi erau exagerat de lungi. Mă privea scurt uneori, dar intens și orice răsuflare parcă îmi era îngreunată. Inima mi se oprea în loc, asemeni unei pendule înghețate în timp. Totul era involuntar și neplanificat, și asta era doar prima dată când îl vedeam. Magia dispăru însă, când mama îmi spuse că am uitat de micul cadou pe care fratele meu îl primea atunci când era ascultător și supus. Am ieșit din frizerie, lăsându-i acolo, și am mers la cofetaria mătușii Penny, care era aproape de frizerie.
- Ce ai? Parcă ai văzut o fantomă. îmi spuse mătușa, care ma privea cu nesiguranță.
- Nnn-am..n-am nimic. Dă-mi te rog o bomboană pe băț, favorita lui Bogdan.
- Nu îți dau nimic până nu îmi zici ce ai pățit. îmi spuse ea cu hotărâre în glas.
- Sunt bine. Nu am nimic. Serios. am spus, smulgându-i bomboana din mână și lăsându-i banii pe teșghea. Am ieșit ca o furtuna din cofetărie, și am auzit-o anunțând :
-Tu pe mine nu mă minți!
În scurt timp eram iar în fizerie, minunându-ma asemeni unui copil în fața unui raion cu jucării, la acest străin care ma făcea sa îmi pierd mințile. Când și-a terminat treaba, Cătălin i-a oferit fratelui meu bomboana pe care am ținut-o ascunsă in buzunarul gecii. L-am salutat și am mulțumit, ieșind din frizerie. Mergeam către casă, cu fratele meu de mână si cu mama în dreapta mea.
- Cătălin m-a întrebat de tine. mi-a spus mama, cu lejeritate.
- Ce a întrebat?! i-am răspuns aproape instant mamei.
- Câți ani ai, și altele. Mi-a spus și că ești frumoasă.
- Aha, ok.
Cuvintele alea, le țin minte și acum. Ele m-au făcut să îl caut peste tot. Am răscolit și am scormonit până am aflat cam tot ce îmi doream. Dar eram discretă în acțiunile mele, nelăsând să se subînțeleaga nimic. Totuși, în mintea mea întrebarea "de ce?" domina cam pretutindeni. De ce mă simțeam atrasă de acest străin și de ce în doar o jumătate de ora mi-a luat mințile și a plecat cu ele? Era posibil asa ceva? Era cu 5 ani mai mare ca mine, și practic era ilegală o iubire de acest gen. Parcă toate regulile pe care le urmam dispăruseră, și toate barierele căzuseră jos. De ce inima mea voia sa trăiască fără reguli, și cine e acest străin cu adevărat?

Love at frist CUT💈✂️❤Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum