Love at frist CUT💈✂️❤

Capitolul 5

Da. Știu. Ați putea crede că voi începe iar să vorbesc despre picăturile care îmi străbat geamul, despre cum le privesc în monotonia mea singuratică. Cătălin. Mi-a venit iar în minte chipul lui. Buzele alea.. ochii aceia căprui. Da. Există atracție. Dar pentru Ștefan simt mult mai mult. Cu toate că purtarea pe care o manifest față de el lasă de dorit, și când vorbim spun exact opusul la ceea ce gândesc, simt ceva ce nu am mai simțit. Mă bucur ca are grijă de mine, iar modul în care mi-a sărutat mâinile după ce m-am tăiat în cioburile farfuriei a fost pur și simplu de admirat.
- Haide, Ștefan e jos, în mașină, te așteaptă. mi-a spus mama cu o siguranță pe care o puteam citi în ochii ei. Decizia de a mă lasa la Târgul de Crăciun cu Ștefan mă surprindea chiar și pe mine. La urma urmei, era un străin cu un comportament la locul lui. Dar în prezent, nu știam dacă pot avea încredere în el.
- Să ai grijă de tine, și sa mă suni când ajungeți. Drum bun și distracție plăcută! mi-a spus mama, îmbrățișându-mă.
- Te iubesc! Dar mamă, cum de ai acceptat așa repede? De ce?
- Eu și mătușa ta îl cunoaștem foarte bine pe Ștefan. Și ne-am gândit că ți-ar plăcea să ieși puțin din camera ta.
- Bine. Mulțumesc.
Am zbughit-o afară pe ușă și am fost în mașină într-o clipită. Inima îmi bătea de fericire, și eram asemeni unui copil în fața unui raion de jucării.
- Domnișoara nu mai e supărici? m-a întrebat Ștefan când am intrat în mașină.
- Scutește-mă! i-am răspuns eu, aspră.
Cum spuneam, acționez exact în sensul opus gândirii mele. Parcă aș fi într-o intersecție cu un singur sens. Nimic din ce fac nu are logică. În acel moment, l-aș fi luat în brațe și m-aș fi bucurat de călătorie. Sigur că nu a fost așa. Pe fundal, pentru a completa peisajul, Ștefan a ales o muzică ușoară, care m-a relaxat în cele din urmă. Am adormit cu capul pe brațul lui de pe cotieră, iar când mașina dădea peste unele denivelări mă trezeam brusc, și îl vedeam cu coada ochiului cum mă privește.
- Bună dimineața prințesă! Ai dormit bine? îmi spuse el amuzat când am ajuns la Sibiu
- 'Nneața.. am ajuns deja?
- Ba bine ca nu! Ai moțăit tot drumul, și m-ai strigat în somn.
- Ce glume proaste ai în program, îți sugerez să le mai schimbi. am spus eu, trântind portiera.
Ne-am dat jos din mașină și am plecat prin mulțimea de oameni. El zâmbea și se vedea pe chipul lui de om bun, că adoră perioada aceasta a anului. Ca și mine, de altfel. Am adorat mereu Crăciunul. Când eram mici, eu și Andreea mergeam dimineața la colindat pe la fiecare ușa din sat, pentru a bucura oamenii cu colinde și voie bună. Stăteam pe străzile reci și goale, numărând banii și lăudându-ne celorlalți copii, iar seara o petreceam cu familia, desfăcând cadourile de la Moș Crăciun, și bucurându-ne de acele clipe magice. Tatăl meu era mereu absent. Din viața mea, din creșterea mea, din sufletul meu. Dacă voi încerca să ma gândesc vreodată la el și la amintirile care ne leagă, îmi va fi imposibil. Deoarece nu există amintiri.
- Iartă-mă dacă sunt prea insistent.  Voi încerca să nu mai fiu. îmi spuse la un moment dat Ștefan, plin de vinovăție.
În acel moment l-am privit cu atâta drag, și am fugit către el, îmbrățișându-l strâns.
- Îmi place că ești așa. Hai sa luăm ciocolată caldă. i-am șoptit eu la ureche.
Am colindat străzile ca 2 nebuni și am încercat toate mâncărurile și gusturile posibile. Ștefan mi-a cumpărat un pandantiv cu un îngeraș, ca sa mi amintesc de el. S-a făcut târziu și ne-am oprit să ne odihnim pe o bancă. Am povestit câte în lună și în stele.
- Închide ochii! mi-a spus el, copilăros.
- De ce?
- Doar închide-i!
Am închis ochii. Știam ce va urma, pentru ca da, mă uit la filme. Când punctul culminant se apropia, o voce m-a trezit din fantasmă.
- Nesimțitule! Te caut de ore întregi, iar Paula înnebunește că nu îi răspunzi la telefon. Ai mai adus-o și pe Daria cu tine, doar ca să îți bați joc de ea! urla vocea, nu foarte departe de mine și banca pe care stăteam cu Ștefan.
Îl priveam pe necunoscut cum se apropie și nu îmi venea să îmi cred ochilor. Imaginea lui se contura din ce în ce mai bine la lumina felinarului, și simțeam cum inima îmi stă în gât.
- Buna Daria! Ești bine? Hai să te duc acasă. Cred că ești obosită.
- Cccătalin?