O întâmplare ii aduce la loc comun și le unește destinele.
O persoana. O crima.
Întâmplarea face ca cei doi sa aibă legături strânse cu persoana decedata , făcând totul sa fie parca lăsat de destin.
Nimic nu e fără noima și totul n-are sens sau a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 1 ~ colegul nou ~
— Mai repede Eliot, n-am timp sa stau după fundul tău! Tip din usa camerei celui mai bun prieten al meu.
— De când te grabesti tu la liceu desteapto? Întreabă irionic privindu-ma și căutându-și un tricou.
— Uite de acum, mormai. Te aștept jos și hai mai repede sau iei autobuzul! Tip in timp ce cobor scările.
— Buna scumpo! Ma saluta Julie, mama lui Eliot.
— Buna Julie, spun și ma duc s-o imbratisez.
— Iar îți face Eliot probleme? Întreabă ea chicotind.
Ma așez la masa și dau din cap. Simt brusc o imbratisare pe la spate și chicotesc când o vad pe Maya, sora lui Eliot.
— Buna Lu , spune micuta.
— Buna Maya, zâmbesc.
— Pofta buna fetelor, ne pune Julie in fata clătite.
Iau o clătită și constat ca e cu ciocolata și mananc , probabil fiind pe fata plină de ciocolata.
— Parca te grăbeai, spune Eliot din spatele meu și ia o clătită.
După ce mai mananc una plec, luându-mi la revedere. Ies din casa și ma indrept spre mașina și intru, aruncând ghiozdanul pe locul din spate. Eliot intra pe locul din dreapta și pornesc mașina, ieșind din parcare si gonind spre liceu. Ajungem destul de repede și parchez mașina , scot cheia din contact , îmi iau ghiozdanul și ies blocând mașina.
— Ce ora avem?
— Chimie , spune el trecându-și mâna prin par.
Dau din cap și mergem spre intrarea apoi mergem spre laboratorul de la parter.
Râdeam și ma prosteam cu colegul meu de banca. Nu eram deloc atenta la explicatiile date de profesoara de chimie , care niciodată nu-mi atrăgea atenția. Și intrase cineva pe usa, cineva care-mi atrăgea atenția mie și a altor multe perechi de ochi din clasa. Și-a făcut intrarea o persoana care , cu toate culorile deschise provenite din ochi , par și piele , îmi dadea impresia ca privesc acea pasare neagră, cunoscuta, care ma saluta din cap in fiecare dimineața când trec prin parc și pe lângă cimitir.
— Acesta este noul vostru coleg întârziat, se pare, spune profesoara al cărui ton ne irita pe toți.
Privirea îmi cade iar pe nou venitul al cărui ochii sunt albaștri și triști? Atenția îmi este pusă pe vestimentația lui gotica, nu foarte folosită dar nici rară pe care o abordez și eu in mare parte a vieții mele. Ceea ce-mi atrage mie cu adevărat atenția e pata de cerneala bine conturata , cu atenție și îndemânare de pe gât.
— Numele meu este Raven Corvens , îmi pare bine sa va cunosc pe toți , spune.
Vocea nu ii este nici pe departe subțire dar nici groasa și o are răgușită. Fumează? Probabil.
