O întâmplare ii aduce la loc comun și le unește destinele.
O persoana. O crima.
Întâmplarea face ca cei doi sa aibă legături strânse cu persoana decedata , făcând totul sa fie parca lăsat de destin.
Nimic nu e fără noima și totul n-are sens sau a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
capitolul 2 ~ întâmplate nefericita ~
După micul tur, îl las pe Raven in treaba lui iar eu , destul de amețită ce-i drept, încep sa alerg stângaci către Eliot. Îl găsesc in curte, stand pe iarba. Alerg Și sar pe el, acesta speriandu-se.
— Ce-i cu tine? De ce esti atât de palida?
— Tipul nou, Raven, spun printre gurile de aer. E aici ca sa afle ce s-a întâmplat când a murit Zoe! Spun dintr-o suflare.
Se încordează brusc. Zoe. Un subiect tabu. Pe scurt, prima dragoste adevarata a lui Eliot, prima fata in fata căreia și-a deschis inima și ultima.
— Ce legătura are el cu ea? Mârâie enervat. Și de ce vrea sa între in așa ceva? E inconștient! Tipa frustrat.
— Nu cred ca știe, mormai fără vlagă.
Amintirea ei ma bântuie cu adevărat. Îmi bântuie visele , făcând fiecare seara un cosmar întruchipat cu chipul ei in chinuiri. Chipul ei in fata mea, chinuit de dureri.
— Ar fi mai bine, pentru el, sa înceteze sau am sa-i aranjez moaca aia , mârâie.
Pentru Eliot , Zoe e un subiect atata de sensibil încât cred ca și pe mine m-ar amenință sa încetez și probabil ar tipa la mine. Cu toate ca stau cu el, de atata timp. Da, stau in aceasi casa cu el, diferite motive și circumstanțe nefavorabile.
— Sa mergem sa mâncam, sa-ti revi, spune încercând sa se calmeze.
Oftez și închis ochii dureros. Imaginile din spatele pleoapelor ma înfioară iar vina ma cuprinde. Ma stăpânește , ma controlează și ma domina in întregime.
— Inceteaza Lucifer! Tipa Eliot scuturându-ma. Inceteaza sa-ti faci asta!
Știe ca ma chinui singura și ca nu pot scapă din aceasta teroare. Știe chinurile la care sunt supusa in fiecare seara pentru ca e acolo, ma aude țipând in somn și vine sa ma calmeze. Cu fiecare ocazie îmi cer scuze in fata Juliei pentru ca sunt așa, pentru ca sunt in stadiul asta și nu pot face nimic.
— Te simți mai bine?
Au trecut 3 ore de la ultima mea mini criza. Suntem la terasa și fumez pentru prima oară in câteva luni, pentru a ma liniști cu totul. Poate pe alții ii linisteste și ii lasă fără ganduri , dar pe mine ma amețește puțin și ma face sa intru intr-o stare mai buna, preocupandu-ma. Lui Eliot ii e al naiba de greu sa ma vadă fumând , dar a făcut o excepție și mi-a cumparat un pachet , împreuna cu o porție de cartofi prăjiți și o cafea. Mereu are grija de mine și ma sprijină , cu toate greselile mele.
— Mult mai bine, mărturisesc.
— Nu mai are rost sa mergem azi la ore, spune Eliot privindu-ma.
