O întâmplare ii aduce la loc comun și le unește destinele.
O persoana. O crima.
Întâmplarea face ca cei doi sa aibă legături strânse cu persoana decedata , făcând totul sa fie parca lăsat de destin.
Nimic nu e fără noima și totul n-are sens sau a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
capitolul 6 ~ adevarul ~
— Mergem sa mâncam?
Întrebarea vine din partea Kaidei și toți, însemnând eu, Eliot, Eric și Raven , ne uitam la ea.
— Mai avem 2 ore, spune Eliot atrăgându-ne atenția.
— Hai sa mâncam, mor de foame, spun plângându-ma.
— Eu sunt de-acord , spune Eric iar eu ii fac cu ochiul.
Acesta roșește , iar eu doar zâmbesc. Nu vreau sa ii fac rău. E un baiat bun, dar nu e genul meu și nu pot.
— Mergem cu mașina? Întreb apoi îmi dau seama ca mașina e fix cât trebuie ca sa încăpem.
— Da, spune Eliot.
Intra toți in mașina, iar Raven in fata lângă mine. Ma uit puțin la el cu coada ochiului apoi introduc cheile in contact și pornesc mașina, pornind la drum.
— Unde mai exact mergem?
— Ce ziceți de localul ăla de lângă Puppy's, propune Eric. Nu e cel mai straluncit loc , dar mâncarea lor e geniala, adauga.
Stau și ma gândesc ce e lângă Puppy's, un magazin plin cu hăinuțe pentru orice fel de animale apoi îmi pică fisa. Eric recomanda un fel de bar unde se servește și mancare și într-adevăr, Wilda face o mancare de sa te lingi pe degete, dar locul ăla îți taie respirația la câți oameni nenorociți sunt.
— Nu e un loc bun, marai in oglinda retrovizoare.
— E ziua Lucifer, nu e mai nimeni acolo, spune Eliot sărind in apararea micuțului. Hai, o sa fie okey, adauga.
Știe el ce știe. Stau cu el de aproximativ 4 ani și stie etapele creșteri mele. Știe tot și mai ales , știe de ce nu vreau in acel bar. Oftez și schimb cursul mașina către destinația aleasa de ei. Pentru asta merit un hamburgher cu de toate!
In aproximativ 25 de minute ajungem , iar eu parchez puțin mai departe ca sa nu fie o problema. Mergem vreo 15-25 de metri pe jos pana la usa vestitului Hight și intram. Observ destul de puține persoane , ceea ce ma bucur instant. Ceea ce ma bucura și mai tare e s-o vad pe Wilda care imediat ce ma vede, ocolește tejgheaua veche din lemn și vine ținta la mine, luându-ma strâns in brațe.
— Doamne copila, de când nu te-am mai văzut! Spune entuziasmata. Câți ani au trecut?
— A trecut un singur an Wilda și sunt bine, ii spun fericita sa o revăd.
— Ai rămas un curbei copila, ce ma bucur ca esti bine, spune cu afecțiune. Credeam ca idiotul de Qensey ti-a făcut felul , adauga maraind.
— Qensey e pe aici? Întreb gutural și ma abțin sa nu-mi stric starea. Nu vreau o scena in fata prietenilor mei, adaug făcând semn spre ei.
