Orașul Păcatelor

Înainte De 365 De Zile

Își aprinde bricheta și aprinde o petarda. Cu mișcări calculate o arunca și nimerește în parul unei fetite ce stătea pe trotuar, neavând o casa unde sa se încălzească. Rasul groaznic se aude din gura lui și acesta se întoarce la prietenii lui făcând semn spre fetita. Era amuzant cum ea tipa și alerga de colo colo ca să își stingă fumul ce ieșea din parul ei negru și aspru. Ce pot face uni numai în gluma.

Dar în casa de lângă centrul orașului Anna citea o carte, una roșie cu pagini îngălbenite de vechime. Ii plăcea mirosul ce îl emana și felul în care arata, o trimitea înapoi în timp. Ar fi vrut sa citească pana târziu dar trebuia sa sărbătorească începerea noului an în curând.
Ochi cei violeți se îndrepta spre ceasul cu cuc ce ticaia pe peretele casei. Mustățile ce se învârt tot timpul arătau ora 23:56. Doar 4 minute o despărțeau de finalul cărți și anul cel nou. O așteptau alți ani de facultate pentru medicina și încă alți pana reușea sa îl detroane pe cel ce ii și i-a distrus viata pentru totdeauna. Era ciudat cum aceea ura era mereu acolo, acel dezgust fata de chipul lui și felul în care se comporta. Celelalte fete de vârstă ei îl venereau și îl aveau ca iubit imaginar dar ea pe de alta parte vedea după acel chip sculptat cu atenție și corpul întreținut o ura uriașă pentru familia ei și propria tara.
La fel îl vedeau și părinți ei fiindcă de când a ajuns la conducerea lui Creewend totul a devenit anost și fără viata . A încercat chiar sa ii scoată afara din Creewend, sa ii exileze la fel cum o făceau și regi din palate celor nevrednici sau hoților pe vremuri îmbătrânite. Și asta numai din cauza dorinței de a pune mana pe comoara familiei.
Ciudat fapt, ciudat lucru fiindcă Anna îl evita cum putea. Când erau ceremonii în onoarea lui ea stătea în ultimul scaun ca să nu îl vada, sa nu îl audă și sa nu ii simtă parfumul scump printre cele de transpirație și pământ. Mirosul disperării se simțea la fiecare om ce respira din aerul ei, din aerul altcuiva.
Îl asemăna cu Hitler sau cu Stalin, cu conducători brutali și cu lideri fără mila. Atât de mult îl ura și continua sa o facă pana reușea sa scape din acel oraș dacă nu mai apuca sa îl salveze.
Dar nu putea pleca asa de capul ei, dacă pleca urma sa ii fie cu mult mai greu sa găsească motive sa se întoarcă la ale sale sufletele ce i-au oferit viata și au dat un sens al vieți.

Cucul iese din mica lui căsuța și își canta melodia demna de imn al casei. Era miezul nopți și nu numai atât. Era timpul unui nou an. Timpul, un cuvânt ce poarta atâta greutate în spate și oferă bucurie cât și groaza în inimi.
Auzindu-se strigata vine fugind lângă părinți ei ținând strâns cartea cea roșie în mana. La știri era difuzat un discurs ținut de "Hitler Junior" . Baliverne, atât ii părăseau buzele rosi de la vinul băut înainte. Cum și-a dat seama Anna? Obraji rosi iar ochi pierduți nu sunt pur și simplu un aspect tipic pentru acel bărbat de la TV. În timp ce era pierduta printre miile de gânduri ce răspundeau la întrebarea "Cum ar fi dacă...?" aude numele familiei sale la cutia de metal. Brusc interesul ii creste și își ia ambii părinți de mana, acum e acum.

-Dragi oameni, dragi cetățeni! Anul nou tocmai a sosit cu mai multe bucuri! Mai multe bogați și mai multe aventuri! Dar ceva ne oprește din a atinge acest scop, ne oprește familia Wolonski! Dragi mei, familia aceea îmi trimite zilnic mesaje de amenințare și ma amenință cu moartea. Acei rusi nebuni și fără pic de mândrie ma-

Tatăl Annei a stins televizorul, mâinile ii tremurau la fel de tare ca mustață și ii privește cu compătimire și mila. Ochii sai nu puteau spune exact ce gândea, sau ce simțea dar era clar ca era ceva ce îl deprima. Atinge obrazul Annei și ii da o șuviță castanie după ureche, apoi se apleacă și ii săruta blând fruntea.
-Mică mea кукла, du-te și dormi fiindcă dimineața ne așteaptă o zi noua, un nou răsărit de soare și o noua întâmpinare. Dormi Anuca mea, dormi fără griji...

Mustață ii tremura și buzele i se întind într-un zâmbetet larg. Își ia soția de mana și pleaca în camera susținându-se unul pe altul. Debusolat, Anna se ridica și stinge toate luminile. De afara se auzeau pocnetele artificiilor iar capul ei ii bubuia la fel ca ele. Nu înțelegea ce s-a întâmplat, dar nu acum se apuca de cercetări în legătură cu ce s-a întâmplat nu acum, poate mâine sau în alta zi. Dar acum se culca și visa la ce urmează în viata ei. Visa la un viitor măreț.

кукла(kukla) - păpușă