Orașul Păcatelor

Înainte De 363 De Zile

Anna își grăbește mersul înapoi spre casa. Tocurile făceau o gălăgie enorma în răcoarea nopți iar trotuarul pavat cu piatra nu o ajuta mai mult. Și-ar fi dorit sa fie deja acasă numai ca planurile soartii i-au anulat toate speranțele. Tot ce putea face acum era sa se grăbească fiindca de cele mai multe ori la știri sunt date dispariții făcute noaptea sau în pragul unei dimineți de noapte. Ceasul de la mana acesteia ticaia la fel ca inima ei și indica ora patru. Renunță la mers când observa cât era ora și o ia la fuga pe tocurile ce i-au oferit în dar răni la călcâie și degete, nu credea ca o sa mai ieie vreodată acea pereche de pantofi. Deși mama ei a avertizat-o sa își ieie o pereche de ciorapi fini.
La un metru jumătate de casa ei se afla o dubita neagra iar luminile căsuței sale dragi erau aprinse. Alarmantă de gândul ca s-a întâmplat ceva întra val-vârtej în casa iar temerile ei i se adeveresc. Ambi sai părinți, îngenuncheati la podea și cu puștile la tâmplă o priveau cu o disperare uriașă în priviri. Mama ei, Maria, avea ochi rosi chit ca a plâns în timp ce tatăl ei, Victor avea un ochi umflat iar mustață pătată cu pete mici de sânge. În fata ei pășește agale Jackson, cu un zâmbet plin de compasiune pe față. Se pregătea sa spună ceva dar își închide la loc gura pufnind și zambind larg fără pic de rușine.
-Unde mi-ar fi manierele? Draga mea Anna, bine ai revenit acasă. Le-am propus colegilor mei sa îmi deie o mana de ajutor ca să îți pregătim o surpriza de întoarcere de la petrecere. Mai ți minte înțelegerea noastră? Se pare ca ne ținem amândoi de cuvânt așai?
Zâmbea cu gura pana la urechi și se apleacă sa ii sărute mana Annei aceasta fiind stana se piatra nu ii simte acțiunea iar Jackson observând asta se ridica brusc și rămâne serios și sumbru.
-Împușcați.
La ultimul cuvânt rostit de acesta sunetele de arme încărcate se aud în toată camera.
-Stai! Te rog stai doar un moment.
-Am toată ziua la dispoziție draga Annă. Știi timpul îmi este amic,ma ajuta sa scurtez timpul altora dar și sa îl lungesc pentru alți cu un an, doi sau poate zece.

Saliva acumulata în gura Annei este înghițita în sec și privește fetele deprimate ale părinților ei. O durea inima când vedea privirile lor și ani de bătrânețe punându-și în acel moment accentul pe ridurile și firele albe apărute de mult.

-Accept numai sa îmi lași părinți teferi.
-Minunat!

Inima Annei era grea în pieptul acesteia și bătea lent și apăsat în timp ce mana lui se punea în jurul umerilor ei. Cu o mișcare rapida a mâini "păpușile sale" lasă în jos puștile și ii așteaptă noile ordine. A făcut-o! A obligat rațiunea și inima ei sa accepte aceea nesuferita și, și groaznica și monstruoasa înțelegere. Se simțea folosita și îl ura chestia ce își avea mana în jurul umerilor sai și zâmbea cu toți dinți, o ura pentru ce a supus sufletul ei sa facă în acel moment. Aceea, acel, nici măcar gândurile Annei nu găseau cuvintele potrivite pentru cum era el dar cu siguranță a făcut asta cu un singur motiv: Vroia sa pună mana pe comoara familiei. Cum s-a înjosit sa accepte asa ceva, aceea comoara era de ani buni și nu o putea da pur și simplu pe mana lui, nu fără vărsare de sânge.

-Ei bine, cum cu toți am reușit sa ne înțelegem cred ca a venit timpul de somn. Ne vedem mâine dimineață, unde va fi o alta zi minunata de discutat și fixat anumite lucruri.

Cu o bătaie scurta pe unul dintre umeri ei Jackson părăsește incinta casei împreună cu celelante "Jucării". Nu mai avea ce face acolo, poate doar mâine dimineață când lucrurile vor deveni serioase și nu va mai sta pe gânduri sa împuște sau sa nu împuște acele cârpe. Jackson se urca în mașină și trage portiera mașini după el, ce bine era sa steie din nou în micul lui colt de rai. De abea aștepta să pună mâna pe comoara acelei familii egoiste și sa pună bazele orașului mai fixe. A avut deja parte de tot ce i-ar fi putut dori sufletul pe tot parcursul anilor. Anul acela va fi un an al schimbări.

Mâinile tremurate ale mamei sale se îndreaptă țintă spre ea și o strânge în brate puternic. Plânsul sfâșietor ce iese din pieptul ei ii distruge inima Annei și ea o strânge înapoi în brate cu multa durere în suflet. Nu își vedea mama plângând atât de des dar și când o făcea era la fel de îngrozitor ca și prima data.

-Of, курица meu mic, în ce te-ai băgat. Nu trebuia sa accepți pentru a ne salva pe noi, suntem deja oameni bătrâni și trecuți prin viata și nu mai avea rost sa trăim. Tu una ai un viitor și iti poți face o cariera uimitoare. Îți poți îndeplini orice vis fiindcă știu ca курица meu are o inima mare.
-Anna, ce ai facut nu a fost numai riscant, dar și nesăbuit. Trebuia sa ne lași în mâinile morți fiindcă ea știe mai bine decât noi toți la un loc când ne vine rândul la coasa.

Anna nu își putea crede urechilor, nu numai ca după ce s-a riscat sa ii salveze, aceștia își dorea mai departe moartea. Nu înțelegea, nici nu pricepea, ii era totul în ceata. Asa ca desparte îmbrățișarea cu mama ei și pleacă din încăpere spre locul unde era colțișorul sau camera ei speciala și se întinde pe salteaua așezată pe podeaua de lemn. Vroia doar sa aibă parte de câteva clipe de liniștite și pace ca să își poată pună gândurile în ordine. Asa ca corpul ei urmează comenzile creierului acesteia și se întinde pe pat scăpând de tocurile ce i-au făcut răni la călcâie. Își închide ochi ce se lăsau în jos de la sine și întra în lumea propriilor gânduri. Avea întrebări pentru ce se întâmplase în ultimele zile și era sigura ca acel an va avea sa ii aducă îndeajuns de multe belele și probleme pe cap. Nu își dorea asa ceva dar nu avea ce face. Gândurile ii devin îngreunate printre labirintele florii sufletului ei și cade în plasa somnului. Pe de alta parte, în uriașă casa, în uriașul spațiu plin de ornamente și tablouri ce dădeau un aer de aristocrat casei, Jackson se plimba singuratic. Trăia singur în uriașă casa iar singurătatea ii manca încet, încet din suflet. Ura atât de mult aceea familie pentru încăpățânarea și orgoliul ce îl arata fata de toți. Vroia sa ii vadă distruși, în special pe fata lor, pe aceea Anna, egoista la fel ca părinți și bunici și toate rudele ei. De abea aștepta să îi distrugă abilitatea de a respira și a trai acum ca are controlul suprem pe ea. Jackson își întinde mana și pune la buze paharul plin ochi cu un vin ce în întunericul acela semăna mai mult cu o licoare neagra. Bea o gura bună și se așează pe pat, pe acel pat ce ii înțeapă spatele și nu îl lasă să doarmă. Tot ce avea acum nevoie era de un pui bun de somn odihnitor, pana la urma tot om era și el.

курица(kuritsa) - puiul