Orașul Păcatelor

Înainte De 364 De Zile

  Lucrurile se pot schimba și complica zilnic. Nu contează în ce moment al zilei ești, poate apărea un lucru micuț ce ar schimba totul. Un gest micuț ar schimba cursul povesti. Se numește Efectul Fluture. Chiar faptul cum Anna a ales sa fie singura care a acceptat sa pleace la petrecerea de după revelion schimba toate momentele ce ar fi urmat sa se întâmplă.
Mai e o teorie care spune ca fiecare alegere ne duce într-un alt univers, de exemplu dacă ea ar fi ales sa rămână acasă totul ar fi stat altfel. Cum ar fi dacă Anna ar fi stat acasă familia ei ar fi fost amendata pentru lipsa de la petrecerea de revelion. O lege noua adăugată de "Hitler Junior" din cauza aceasta a și băgat frica în oameni sa îl venereze, sa îl vada mai mult decât un simplu om. Dar cum ea a ales sa mearga la petrecere acum inspira mirosul puternic de tutun și alcool de la fiecare persoana, mirosul frici. Desigur, nu suporta acest miros dar trecea peste acest lucru. Nu avea ce altceva sa facă fiindcă ii era greu sa se acomodeze cu muzica clasica venita de la o orchestra bine aranjata și de la vorbele ce se ridicau și dispăreau ca simple șoapte în urechile ei. Se simțea evidențiată, goala pe interior iar când se aproprie de gardian spune cu o voce seaca și fără sentimente, exact ca inimile unora.
-Wolonski
  Gardianul aproba tăcut din cap și bifează ceva, apoi ii face loc sa între iar ochii ii alunecau pe corpul plăpând al fetei ce tocmai trecea pe lângă el cu pași rapizi. Oare la ce se gândea în acel timp de câteva secunde, secunde ce pentru Anna se simțeau ca orele din cauza ca simțea privirea nerușinata a gradianului. Oare el nu avea familie? Soție și copii sau s-au pierdut odată cu bucuria orașului?
   În fine, acum trebuia doar sa rămână în siguranță pe tot parcursul petreceri, Отец ei nu ar fi permis nici în ruptul capului ca cineva sa se atingă de ea dar în acele momente era singura. Fiind tatăl ei bătrân și lipsit de puteri nu putea sa ii piardă viata din cauza unui joc prostesc sau copilăresc. Era prea periculos și riscant.
Mâinile albe ale Annei se întind și iau o sticla de apa și își toarnă într-un pahar, cu apa stingeau unii tăria băuturi. Dar lumina slaba și paharul cu modele geometrice dădeau impresia ca ea defapt bea alcool. Asta atrăgea priviri uimite spre silueta noua ce bea din pahar un posibil lichid ce îți ametea gândurile. Dar iată ca un gând o trântește pe Anna, dacă continua sa beie și se preface beata astfel ar fi putut merge la acel masochist și sa aibă grija de el.
  Era planul ideal dar trebuia sa mai beie aceea apa statuta și sa fie văzută de mai mulți oameni ca să ajungă vorbele pana la urechea sa. Asa ca și începu totul cu doua pahare apoi trei și se plimba pe acolo zambind larg și salutând lumea. Câte sentimente negative se ascundeau sub aceea masca de bucurie. Ii era ciudat de scârbă de propria persoana dar acum nu putea da înapoi, nu acum când observa privirea ochilor negri ce stăteau ațintiți spre ea de pe scena. Aude apoi o voce în urechea sa, o voce de bărbat.

-Dansezi?

Privește cu teama ascunsa sub interes la cel ce a întrebat-o și își vede prada. Aproba tăcută și se lasă trasa spre mijlocul ringului de dans începând sa danseze ceva tipic englezesc, swing. Pași ei puțin împiedicați ii aduceau multe lovituri de piept între cei doi dar ea râde în loc sa se retragă din prima. Nu putea continua asa, nu pentru mult timp, ii era silă de ea.

-Ști, ma întrebam. Cum te numești și a cui ești?

Degetele lungi ii duceau o șuviță din parul castaniu după ureche în timp ce ea zâmbea cu toată gura.

-Sunt a lui Wolonski, sunt Anna Wolonski.

-Interesant și, știi unde este comoara familiei tale ?

Acum vocea ii suna ca o șoaptă în ureche iar sulful sau ii irita pielea. Mimează o vomă și îl împinge fugind spre baie, acolo închide ușa unui cabinet și privește spre toaleta murdara. Ii era într-adevăr rău de la cum se purtase, de la apa statuta băută în ambudenta asa ca își varsă măruntaiele acoperind smocurile de la țigară și urmele de urina. Stomacul nu se oprește din a face protest și își varsă toate mesele din aceea zi. Cu pași târâiți se îndrepta spre o chiuveta și își spala fata și își clătește gura pentru a scăpa de gustul de vomă. Își privește reflexia din oglinda iar fața ei ca de porțelan o irita enorm de mult, se ura pe sine ca era frumoasa. Mana ce ii tremura se îndreaptă spre poșeta ce o avea ca un accesoriu pentru vestimentație și scoate de acolo niște pastile. Inițial acelea erau pentru durerile de cap, erau pentru mama ei dar desface una și o înghite repede fără a mai lua apa. Dar aceiași voce masculina ii strica liniștea

-Prost teatru Wolonski, dar pe Wiliam Jackson nu îl păcălește nimeni!

Mana ce acum câteva minute o ținea de mana ii întra în par și o strânge puternic. O durea dar nu trebuia sa miște nici un mușchi al fetei sau al corpului dacă ținea neapărat sa se întâmple în mai rau

-Ce încercai sa faci? Sa ma păcălești? Sa ma omori ? Ți-am văzut încotro îți era privirea îndreptată de fiecare data și nu îmi prea plăcea.

Mana aceea ii eliberează parul și o duce spre buzunar de unde scoate un pachet de țigări. O irita felul lui de a fi, felul acela arogant și puternic, care se credea puternic. O irita totul în aceea seara

-Uite cum facem fetito. Încă ești slaba, inocenta, un simbol al frumuseți. As vrea ca drept răscumpărare ca părinți tai sa nu pățească sa îmi fi, un fel de, partenera în seara asta. Desigur pot lua oricând pe alt cineva dar din moment ce mama ta suferă de dureri de cap, m-am gândit ca ai fi interesata.
-Nu o sa pui niciodată mana pe comoara familiei! Niciodată!
-Nu am spus nimic de comoara, dar am alte metode cu mult mai ușoare decât sa te chestionez si sa îmi pierd vremea. Deci, ce spui?
-Nici peste mormintele familiei mele!
-Asa sa fie dar sa ști, oferta e mereu deschisa

Sufla fumul de la tutunul consumat în fata ei și pleacă din baia femeilor. Se simtea bulversata și nu credea nici un pic din ce a spus acel măscărici. Nu o sa accepte, dar dacă ar fi acceptat atunci lucrurile ar fi stat altfel dar pe moment alegerea ei a fost "Nu".

Oтец (Otets) - Tatăl