Orașul Păcatelor

Înainte De 362 De Zile

  Soarele amurgului aruncă razele roșii peste cerul marin iar nouri rotofei erau ușor suflați de vânt. Anna își ridică fața și inspiră aerul rece și proaspăt al nopți, îi plăcea cum vântul îi suflă șuvițele din păr și la fel cum îi dădea fiorii pe șira spinării. Cel puțin asta era ultima oară când va mai face așa ceva, nu înainte să vină din nou acel cineva și să îi distrugă liniștea. Nu știa ce ar fi putut urma după toate acestea. Erau atât de multe lucruri ce trebuiau procesate și gândite cu îndelungare. Ea nu putea face toate acestea acum, timpul ii era limitat. Așa că coboară de pe acoperiș și ajungând jos întră în casă și își face bagajul, un mic rucsac cu de toate în caz de orice. Trage aer în piept și se îmbracă. Blugi rupți și bluza din dantelă albă erau un look prea de oraș, prea cochet așa că se schimbă din nou și își ia pe ea un trening și un tricou alb. Astfel nu întra în evidență cu hainele sale. Brusc imaginea zilelor tăiate cu x-uri micuțe îi readuce aminte că urma în curând sfârșirea concediului său. Nu prea își dorea să se reîntoarcă în barul plin de fum de țigară și miros de alcool, să nu mai spunem de alte minuni ale societăți de acolo. Dar nu avea de ales, vroia să își strângă îndeajuns de mulți bani și să plece din acel oraș. Acum gândurile i se schimbaseră și decide să nu mai salveaze și restul vecinilor, restul lumii de acolo, poate doar pe părinți ei, dacă reușea. Gândurile, un labirint atât de întortocheat încât nici noi nu îl putem înțelege uneori. Cineva poate fi psihopat dar să iubească florile sau cineva să fie culturist și să citească cărți pentru copii. Cel puțin, asta era părerea Annei.
Pe de alta parte Jackson gândea altfel, avea o părere proasta față de familia Wolonski dar alta față de oameni săi, pe aceia îi iubea ca și propriile jucări.
Își iubea poporul ce îl conducea dar se ura pe sine pentru ignoranța și nesabuința dinainte de a se îndrepta și de a conduce aceea țărișoară cu demnitate și înțelepciune. Înainte doar băuturile alcoolice și femeile ii înveseleau casa și viața, totul s-a sfârșit când a aflat ca s-a îmbolnăvit de ceva transmisibil iar când a ajuns în spital lumea i-a căzut în cap. Felul jegos în care toți pacienți erau tratați și îngrijiți l-au îngrozit pe moment. Era desigur oribil de privit și de gandit când acesta era dus la camera celor VIP, și trecea pe lângă paturile morți. Nu putea suporta așa ceva în propriul oraș așa că a decis să călătorească puțin prin oraș iar lumea i-a căzut a doua oara in cap trezindu-se la realitatea crudă. Nu credea că atât de oribil era, jaful și infracțiunile fiind singurele lucruri care conduceau orașul cu adevărat. Posterele lui politice erau mâzgălite și denumite în moduri groaznice. Oameni îl trăgeau de pantaloni făcuți dintr-un material scump și cereau o picătură de apa cu mâinile întinse și gurile deschise. Dar asta a fost atunci, acum încerca cum poate sa își îndrepte greșelile, greșeli din care toată lumea suferea. Ar fi vrut să ceară fonduri dar îi era greu din cauză că ar fi putut risca să fie demascat iar faptele făcute de el sa fie aflate de cei mai puternici lui. Își aprinde o țigară și trage fumul acru în piept suflând-l apoi în aerul nopți. Știa ce avea de făcut dar nu se grăbea să facă asta. Nu avea nici starea și nici nervi esențiali pentru a face față acelei familii și de a nu se varsa sânge, totuși ar fi satisfăcător. Jackson se ridică și aruncă smocul de țigară jos călcând peste el și suflând ultimul fum ce i-a rămas în piept. Cu pași eleganți pășește pe pământul bătătorit de atâtea picioare și se îndreaptă spre mașina neagra ce îl aștepta deja. Se urcă la volan și o conduce la primul bar unde o și parchează. Titlul mare ce lumina îi arata un nume în rusă "Иди с мужеством " era ciudat cum uni ruși își părăseau tara și vineau în lăgăuna aceasta. Poate e din cauza ușurinței de a vinde drogurile sau armele, sau pur și simplu sunt stabiliți aici de mai mult timp. Decide să treacă pe lângă bar și sa își continue drumul pe jos. Nu dorea compania gorilelor din mașină așa că le face semn să aștepte. Când cotește la stânga o ia la fugă și se oprește doar la locul unde era așteptat de claia de par blond. Ce încrezută, cât orgoliu stătea în fata ce îl privea cu dispreț de după poarta cu vopseaua decojita.
-Nu ar trebui să fi în casa? Fetele ca tine pot raci ușor afară.
Mana lui îi atinge bărbia cu doua degete dar Anna își trage fața supărată și iritată de el. Ea nu spune nici un cuvânt așa că Jackson continua aprizandu-si o a doua țigară.
-Cu bagajul ce faci?
-Scuzați-mă, parca eram obligată să vin cu tine a doua zi. Dar se pare că ai uitat.
-Eu unul nu am spus nimic de mutat la mine.
Ochii îi râdeau de naivitatea ce o arăta și sufla o bucată bună de fum în fața ei. Anna începe să tușească privindu-l cu o ura maxima, nu se lasă să fie călcată în picioare.
-Ba ai insinuat asta, sau erai prea beat aseară încât nu mai știi măcar ce vorbeai.
-Bună încercare.
Deschide poarta și întra în curte mergând spre ușa casei și bătând în ea cu pumnul. Așteaptă un răspuns apoi vede că în fața sa apare tatăl fetei, Mustață îi tresare de parcă ar fi plină de viață și îi face semn să între. Jackson întra fără rușine și se întoarce brusc spre Mustacioara și Anna, îi surprinde pe amândoi certându-se în șoaptă iar acesta ridică o sprânceană și mai amuzat. Își duce țigară la buze și mai trage ultimurile fumuri și prinde încheietura Annei.
-Niciodată nu te contrazici cu tatăl tău. Fie că are sau nu dreptate.
Stinge țigară în palma fetei și îi anilazeaza reacția ei și a lui Mustăcioară. Fata încerca să nu schițeze durerea în timp ce tatăl ei își încordează toți mușchi dar rămâne calm spre siguranță proprie.
-Asa deci, vreau să discut cu toată familia. Ar putea fi și ultima oară fiindcă Anna mi-a dat uimitoarea idee de a o lua cu mine! Ingenios așai?
Rânjetul malefic i se arata pe față și se așează liniștit pe canapea. Mustăcioară își strigă soția iar aceasta apare în tocul uși purtând un șorț alb și ștergand-se cu el pe mâini. Zâmbea larg când a apărut dar aceea față veselă dispare când îl vede pe Jackson.
-Asa deci, dacă suntem cu toți să trecem la lucruri serioase.

"Иди с мужеством"(Idi s muzhestvom) - "Pășește cu Curaj"