Amalia este o fata normala care locuiește in metropola Washington DC.Viața ei este una perfecta.Are o familie care are grija de ea, un iubit minunat, prieteni adevărați, note bune și o cariera muzicala, toate acestea la frageda vârsta de 16 ani.
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acolo era un accident sinistru. Ma uit mai atenta pe fereastra și observ masina profesoarei mele de istorie... Peste tot erau lumini de la ambulantă și politie, iar lumea in jur se panica, unii chiar plângeau. După puțin timp vad un grup de paramedici cum scot trupul neînsuflețit din masina care era in flăcări. Simt cum mi se formează un nod in gat, apoi inghit in sec.
Televizorul pornește brusc și vad o reporteriță ce transmitea totul de la locul catastrofei. Ma incrunt slab și privesc îngândurată imaginile grotești formate de cele doua mașini cuprinse de flăcări rosii și orange. Privesc mai cu atentie și observ aceeași umbra din visul meu sustrăgându-se discret din cadrul înfiorător. Un fior imi cuprinde șira spinării care se extinde rapid in tot corpul. Am avut vedenii? Nu cred...
Caut din nou cu privirea umbra misterioasa și nu o gasesc nicăieri. Ma panichez pentru un moment, dar ma calmez știind ca o umbra nu ma poate răni... cred... sper....
Ma indepartez de fereastra și inchid televizorul simțind ca totul e mult prea mult pentru mine. Simteam un puternic sentiment de vinovație însă nu stiam de ce... Poate pentru ca acea umbra a apărut in visul meu? In toate crimele recente este implicat visul meu, iar umbra a fost prezenta la locul accidentului... Dar care era diferenta? Victimele aveau visul de maxim o luna. Eu am visul de luni întregi. Totuși... in fiecare vis totul se repeta pana intr-un punct in care începe sa avanseze. Spre exemplu prima data când am avut visul doar alergam prin padure, apoi ma trezeam... însă in ultimul vis eram pe jos și umbra era acolo. Acesta era semnul ca in următoarele vise voi afla continuarea. Asta înseamnă ca ori voi muri, ori voi supraviețui, nu exista cale de mijloc aici... Pe cine păcălesc? Șansele sa supraviețuiesc sunt minime! Nici dacă as mai fi cu cineva nu as reuși... Stai... SA FIU CU CINEVA... Asta e! Ma așez pe marginea patului și imi iau telefonul de pe noptiera. Caut repede numarul lui Caroline, apoi o sun, având o mica urma de speranta in mine, chiar dacă mâinile imi tremurau. Dacă nu accepta?
CONVERSATIE TELEFONICĂ: Amalia: Alo? Caroline? Caroline: Alo? Amalia? Esti bine? Am vazut acum la stiri accidentul de lângă casa ta! *spune repede, ingrijorata* Amalia: Da, sunt bine. Linisteste-te! Caroline: Bine, bine... Acum, de ce m-ai sunat? Amalia: Voiam sa te intreb dacă poți și dacă vrei sa stai peste noapte la mine. Caroline: Sigur! Amalia: Bine. Vino pe la... *ma uit repede la ceas și vad ca era ora 18:47* Pe la 22. Caroline: Bine. Ne vedem! Amalia: Desigur! Pa!
Oftez și inchid telefonul, apoi il pun pe noptiera. Ma ridic de pe pat, apoi imi fac un coc dezordonat. Ma incalt cu papucii mei pufoși, apoi cobor scarile pana in living. Observ ca era o liniste suspecta, așa ca ma uit atenta prin camera. Merg in camera parintilor și observ ca aceștia lipsesc. Întâi ma panichez, apoi imi dau seama ca ei au plecat acum jumatate de ora in New York cu firma unde lucrează. Inchid usa și merg in bucatarie unde incep sa-mi fac ceva de mâncare. Pun pastele la fiert și ma apuc de sosul de rosii. M-am gandit ca ar fi frumos sa ii gătesc lui Caroline mancarea ei preferata ținând cont de faptul ca va sta cu mine pe parcursul nopții. Totuși nu stiu dacă planul meu o sa mearga...
~•~•~ Peste câteva ore ~•~•~
Aud soneria usii și tresar slab. Pun pastele,care erau deja in bol, pe masa, apoi ma duc sa deschid usa. Ma uit mai întâi pe vizor pentru a ma asigura ca e Caroline apoi deschid și ii fac semn sa între. Amalia: Ai întârziat. *spun in gluma, uitându-ma la ceas* Caroline: Dap... Am întârziat jumatate de ora pentru ca m-am mai uitat la serial. *zambeste inocent* Amalia: *rad slab și merg in bucatarie* Fără mine? Ma simt trădată. Caroline: *rade și ea și ma urmeaza* Da, foarte trădată trebuie sa te simți! Nu e ca și cum tu esti cu 7 episoade înaintea mea. *intra in bucatarie și vede pastele, apoi chitaie feritita* Paste!!! Nu cred, ai gătit?! *spune uimita* Amalia: Da. Și fără sa dau foc la bucatarie! *spun mandra* Caroline: Te felicit! *spune cu gura plina* Amalia: *zambesc și încep și eu sa mananc* M-am bucurat cât am putut de clipele liniștire de la masa. In fond, ultimele seri au fost cam agitate și câteva momente relaxante alături de prietena mea mi-au prins bine. Stiam ca in seara asta urma sa risc tot. Eram conștientă că puteam muri. Dar pana la urma nu puteam fugi pana la nesfârșit... nu ma puteam apăra la nesfârșit... Caroline: *terminase de mult de mancat* Amalia? Mergem la tine in camera sa ne mai uitam la serial? Vocea ei calda sparge tăcerea și o data cu ea gândurile mele pleacă și eu realizez ca rămăsesem cu o privire tâmpă. Amalia: Sigur. *spun repede și urc cu ea la mine in camera, apoi pun serialul* Pe tot parcursul episodului nu am fost deloc atenta. Ma uitam constant la ceas pentru a vedea câte ore mai aveam pana la verdictul final. Parca totuși stiam ca pot avea încredere in Caroline. Mi-a fost alături mereu și sigur ma va ajuta și acum. După ceva timp ma uit la ceas... 23:48 ... Episodul se termina și Caroline casca obosita. Caroline: Ne culcam? *spune, lăsând laptopul pe noptiera* Amalia: Sigur... *oftez și pun capul pe perna* Caroline imi zambeste cald, apoi isi pune și ea capul pe perna și adoarme repede. Rămânând singura treaza in camera, decid sa ma uit pe pereti. Ma uit pe geam, apoi la televizor, la dulap și in final la usa camerei. Nu ma simteam in siguranța deloc, însă se pare ca doar eu simteam asta. Vad ca era ora 00:06 deci se explica de ce totul devenea mai infricosator. Ma gândesc mai bine și decid sa ma culc, deoarece eram totuși destul de obosita.
"Peste câteva secunde ma trezesc din nou in acea padure, cu aceeași senzație de prada. Ma simteam din nou neajutorată in fata umbrei nedeslușite ce era cauza multor catastrofe. Vad umbra! Ca in fiecare vis o vad venind din inima padurii, parând sa aibă un rânjet victorios pe fata de aceasta data. Incep sa fug ca in fiecare vis, sperând sa pot scapa, însă din nou ma împiedic in creanga stingheră ce era mereu acolo sa ma încurce. Inspir aer in piept și vad din nou rănile pe pielea mea. Ma uit in jur și vad umbra care,de aceastadata, vine lângă mine. Parca corzile vocale mi se taiasera, ne mai putând vorbi. Simt cum mi se formează un nod in gat, apoi inghit in sec. Inchid ochii , nu înainte sa arunc o ultima privire lipsită de speranta umbrei care acum avea un cutit ascutit in mana, nu foarte mare, dar suficient cât sa poata omori fără probleme pe cineva. Simt cum imi duce cutitul la gat și il apasă usor apoi..."
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
N/A: Buna! :3 Acesta este al doilea capitol! La media aveți padurea din visele Amaliei!Sper ca va place cum a evoluat acțiunea și astept sugestiile voaste pentru urmatorul capitol in comentarii. Ce credeti ca se intampla mai departe? ^^ Va pup cu sclipici de pandicorn! ^>^ <3
