Amalia este o fata normala care locuiește in metropola Washington DC.Viața ei este una perfecta.Are o familie care are grija de ea, un iubit minunat, prieteni adevărați, note bune și o cariera muzicala, toate acestea la frageda vârsta de 16 ani.
...
"???: Mai mai mai.... te-ai pierdut? *spune batjocoritor o voce masculina, rece și cu un rânjet ce ii dădea vocii sale o nota mult mai impunătoare și superioara*"
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
La auzul cuvintelor sale aleg sa tac, fiindu-mi prea frica sa raspund. Inima imi bate din ce in ce mai tare, aproape sărindu-mi din piept, iar creierul mi se blocase complet... ???: Știi, și tăcerea e un raspuns... *sopteste usor amuzant de situatie* Amalia: Esti sigur ca o intelegi așa cum trebuie...? *spun incet, pentru mine* ???: Atunci dacă vrei sa o percep diferit, de ce nu imi schimbi părerea? *spune superior, simțindu-se in tonul lui un ranjet* Ai putea,spre exemplu, sa imi arati ca nu iti e frica întorcându-te cu fata la mine, dar oricum amandoi stim deja ca ar fi o minciuna. *rade sinistru* Ochii mei se maresc considerabil la propunerea lui, inghitind in sec. Ce ar trebui sa fac? Dacă ma întorc sau dacă rămân cu spatele la el oricum ma poate omorî... Pana la urma... Ce am de pierdut? Oftez adanc și imi inchid ochii, apoi ma intorc cu fata la el, încă având ochii închiși. Amalia: Asta te mulțumește suficient? *spun destul de neincrezatoare* ???: Aproximativ. Ce ar fi sa deschizi ochii, dacă tot spui ca nu-ți e frica? *spune serios* Amalia: Cred ca putem vorbi și așa... *spun incet* Unde e Caroline? ???: Te cam grabesti, nu crezi? Nu te-a invatat nimeni ca nu este frumos sa vorbești cu cineva fără sa te uiți la respectiva persoana? *spune batjocoritor* Amalia: Nu te-a invatat nimeni ca nu e frumos sa sperii lumea prin padure? *spun, începând sa prind curaj* ???: Te-ai speriat fără sa vezi cine e persoana? Chiar nu esti deloc curioasa? Ori ca deschizi ochii, ori ca ii ți închiși tot in același punct vom ajunge... Trag aer in piept și aleg sa deschid ochii. Dacă asta era singura metoda prin care sa aflu unde era Caroline, aveam de gand sa o aplic. Atâta timp cât eu am băgat-o in asta, eu trebuie sa o și scot. Ea nu are nici o vina pentru toate astea.... Un țipat ascutit nu ezita sa-mi părăsească gura la vederea chipului băiatului din fata mea. Era alb ca varul, cu parul lung ca taciunele și obrajii săi tăiați sub forma unui zambet sinistru ce accentua ranjetul mulțumit al sau. Ochii mari și albastrii ai acestuia erau evidențiați de pleoapele tăiate și hanoracul alb, plin de sânge proaspăt. Baiatul rade, amuzat de reacția mea. Se vedea ca nu era prima data când auzea pe cineva tipand din pricina aspectului sau mai... neobisnuit.... ???: Vezi ca nu a fost așa greu? Amalia: Caroline. *spun serioasa, incercand sa nu las toti fiorii fricii sa-mi părăsească mimica* ???: Ce e cu arata graba? Nu știi vorba care spune "Curiozitatea a omorât pisica?" *rade* Amalia: Spre deosebire de acel proverb, acum chiar dacă intreb sau nu se va ajunge in același loc. Acum spune unde este ca sa terminam tot circul asta. Stiu ca e la tine. Chiar nu știi sa iti acoperi urmele? *ridic o spranceana* ???:Dar nu te-ai întrebat nicio secunda ca poate aveam nevoie de tine aici? Poate Caroline e acasa... poate e moarta... Amalia: Dacă ai omorat-o jur ca.... *il intrerup, însă acesta imi întoarce gestul* ???: Nu știi nici ca e nepoliticos sa întrerupi pe cineva? Amalia: Stiu ca e in pericol. Ea mi-a spus in bilet. ???: Chiar ai descifrat mesajul... *spune pentru el* Esti mai inteligenta decât credeam... Din nefericire nu este la mine. *spune nonșalant* Amalia: Atunci ce ar fi sa imi spui la cine este? ???: Ce ar fi sa nu mai dai atâtea ordine? Inteleg ca e o chestie genetica, dar când altcineva e cel cu cutitul eu te sfătuiesc sa-ți măsori cuvintele și cerințele. Dacă era doar după mine te omoram de mult... Amalia: M-am prins de asta... nu esti tu cel din visele mele... *spun pierdută in ganduri* Stiam ca cel din vis avea un hanorac negru și o masca albastra din care curgea un lichid negru, nici de cum nu avea cum sa fie el... Dar poate in cunoaste... Amalia: El avea un hanorac negru și o masca albastra... ???: Eu stiam ca e idiot, dar nici chiar așa... chiar nu știe sa aibă grija de indentitatea lui? Brusc un tufis de lângă noi începe sa se miște, apoi ,doar in câteva secunde, apare de acolo baiatul cu hanorac negru și masca albastra. ???: Prost esti tu,nu te-a invatat nimeni ca nu e frumos sa vorbești despre persoanele de fata? *spune iritat* ???: Scuza-ma ca nu stiam ca m-ai urmărit... *maraie* ???: Așa cum nu stiai nici ca trebuia sa o lași sa ajungă la conac și acolo sa iesi din tufis? *spune nervos* ???: Aia a fost o greseala! M-am dezechilibrat! Ce voiai sa fac? Sa ma apuc sa latru, pretinzând ca sunt un câine? *spune, ridicând tonul* ???: Nu, Jeff! Sa fi și tu o data in viața atent, dacă vrei sa nu dormi in copac la noapte! Doar zic și eu! Deci pe cel in hanorac alb il cheamă Jeff... bine de stiut... Stăteam acolo, incercand sa nu rad la cearta celor doi. Părea ca și uitasera ca sunt acolo... Erau prea ocupati sa dezbată greseala lui Jeff ca sa mai fie atenti și la mine, așa ca decid sa ma sau in spate cu pași mărunți, pe parcursul conversației. Jeff: Nu mai comenta! Tu nu știi cât de greu e sa nu tai gâtul unei persoane care te ia peste picior! ???: Atunci ce ar fi sa mergem la conac și sa vedem ce parere are Slender despre asta?! Oare ce o sa spună când o sa afle ca tot planul lui de a o aduce pe Amalia la conac a fost compromis de Jeff cel Inteligent?! *spune rabufnind* Jeff: *se uita la mine, apoi la baiat* Și oare ce o sa spună când o sa afle ca ea a aflat tot planul de la Jack cel literalmente orb?! *spune, arătând spre mine* Când aud vorbele lui Jeff, ma opresc din a ma îndepărta și ma uit atenta la el. Chiar dacă nu înțelegeam nimic din tot ce spuneam, voiam sa par ca și cum i-am inteleg întru-totul. Un moment de tăcere se lasa peste padure atunci când ambii baietii au încetat cearta și doar se uitau unul la altul. Liniștea era mai apăsătoare ca niciodata, iar situatia in care eram pusă ma făcea sa ma gândesc mai atenta la vorbele lui Jeff. Din câte am inteles eu trebuia sa ajung undeva, deci ei erau puși sa ma duca acolo. Dar ce era așa de grav dacă Jeff a dat-o in bara? ???: O foarte buna intrebare. *spune o voce groasa și serioasa din spatele meu* Ce ar fi sa aflam impreuna? De ce trebuie ca de fiecare data cineva sa apăra in spatele meu? Chiar așa urata sunt? Se sperie de mine dacă vin direct in fata mea?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
N/A: Heyyy!!! Acesta este următorul capitol al cărții! Sper ca va place povestea la care m-am gandit. Cine credeti ca este persoana care a apărut in spatele Amaliei? Acest capitol are foarte mult dialog și putina descriere, deoarece m-am gandit ca după atâtea capitole cu foarte putin dialog, ar trebui sa fac unul cu ceva mai mult.Dacă aveți idei despre cum ați vrea sa evolueze cartea, as fi foarte recunoscătoare dacă le-ați lasa in comentarii! De asemenea, țin sa va aduc aminte ca postez cel puțin o data la doua săptămâni și sper sa nu mi se mai întâmple sa lipsesc de pe Wattpad! Maine voi posta un capitol și la cartea "The Game"! Mai am o ultima intrebare pentru voi: Vreți sa fac capitole mai lungi? Multumesc pentru voturi, ochișori și comentarii pozitive!!!! Va pup și va imbratisez cu sclipici de pandicorni magici și praf de zâne!!! ^>^<3
