Amalia este o fata normala care locuiește in metropola Washington DC.Viața ei este una perfecta.Are o familie care are grija de ea, un iubit minunat, prieteni adevărați, note bune și o cariera muzicala, toate acestea la frageda vârsta de 16 ani.
...
"Simt cum imi duce cutitul la gat și il apasă usor apoi..."
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sar ca arsa din pat și ma uit la ceas...3 am... Ma uit repede la Caroline care era lângă mine și se uita ciudat, ca și când știa ca S-a întâmplat ceva gresit. Puteam vedea, însă, in ochii ei, o urma de teama și îngrijorare. Caroline:Esti bine? *spune incet, cu o voce ragusita și obosita* Amalia: Da... *spun cu privirea goala, fixând un punct pe peretele ce părea negru din cauza intunericului* Caroline: Vorbeai ceva in somn...ai inceput sa te zvârcolești și ai țipat... apoi te-am trezit. *spune încă confuza de cele intamplate* Ai avut din nou acel vis. Amalia: Mai degrabă coșmar... *spun incet, doar pentru mine* Caroline: Încearcă sa dormi... dacă mai pățești la fel te voi tezi... *imi zambeste slab* Oftez și ma uit puțin la ea. Era ingrijorata pentru starea mea din ultimele zile. Ea este singura persoana care știe de faptul ca in ultimele nopți nu am dormit. Ma simteam vinovata știind ca dacă nu voi incerca sa dorm o voi tine treaza și a doua zi va extenuată, așa ca decid sa incerc sa ma culc. Doar in câteva secunde somnul ma aseaza in trăsura sa și zboară cu mine printre stele, oferindu-mi pentru prima data, după mult timp, un vis frumos și o data cu el speranta mea la o viața mai buna de acum.
"Dintr-o data ma trezesc intr-o campie plina de flori, care însă nu avea niciun copac și se întindea cât vedeai cu ochii. Verdele ierbii și culorile pastelate ale florilor alcătuiau o armonie cromatica de nedescris. După ce analizez puțin zona, observ o lumina alba, foarte puternica, venind din partea mea dreapta. Fără sa stau pe ganduri, ma îndrept intr-a colo ca și cum as fi fost atrasa cu un magnet. In mintea mea totul era distrus, nu stiam ce sa cred. Oare era bine ce făceam? Dacă era tot umbra? Dacă este doar o capcana pentru a ma omori? Mintea imi spunea sa ma trezesc, însă inima imi spunea ca sunt lengata sufletește de acea Câmpie și de acea lumina așa ca decid sa stau. Desi stiam cât de periculoasa poate fi prezenta mea acolo, am continuat sa înaintez către lumina, iar acolo am vazut...
~Fleshback~ ???: Adu-ți aminte, Draga mea, chiar și in lumina exista umbra... ~End Fleshback~
...O femeie cu vârsta cuprinsă între 35-40 de ani, intr-o rochie alba și cu chip angelic. Ma apropi sfioasa de ea, însă aceasta se întoarce brusc către mine. Ochii ei erau negrii și adânci, însă parul blond ii dădea un aer cald și protector. ??? Nimic nu este ceea ce crezi.... *spune cu o voce cristalina, pierdută parca in ușoara adiere a vântului* Amalia: La ce te referi? *spun usor derutata de cuvintele sale* ???: Vin vremuri grele pentru noi toti.....*spune femeia, imaginea ei începând sa se distorsioneze* Ai grija in ce te încetezi... Amalia: Cum adică? Nu te inteleg... *zic cu vizibila disperare in voce, văzând ca aproape dispaduse* Esti singura mea speranta care m-ar putea ajuta sa-mi scot viața din acest coșmar... ???: Continua sa lupți... Ne vom revedea curand, sweetheart~ După ultimul cuvant dispare cu desăvârșire, o data cu poiana și tot ce era in vis..."
