Un adevăr și o minciună

O intalnire cu un strain- capitolul 6

   Imediat ce ma trezesc gândul îmi e la tata. Oare va accepta sa ne vedem? Nici nu stiu câți ani are, nici nu simt ca-i tatăl meu. Dar... stiu ca este iubirea eterna a mamei. Ma dau usor jos din pat ca sa nu-l trezesc pe Ian, îmi iau telefonul și ma duc la baie. Tastez numărul tatălui meu sau soțului mamei mele, nu stiu cum sa-i spun. Sun, iar singurul lucru pe care-l aud este țârâitul, când ma decid sa inchid el raspunde:

  — Alo?!
  — Buna, tata, pot sa te rog ceva?
  — Nu vrei sa vorbim la restaurantul "Books and Tea "?
  — Sigur, la ce ora ne vedem?
  — La doua? După trebuie sa merg la munca.
  — Da.
  — Bine atunci.
  — Pa, spun și inchid telefonul.

    Poate sunt prea rea cu el, doar nu pot dintr o data doar pentru ca a rănit-o pe mama fizic cât și psihic  sa ma arunc in brațele lui ca și cum as avea cinci ani, iar momentele trec pe lângă mine. Stiu ca iertarea este cel mai important lucru, dar nu sunt de acord sa-l iert fără ca măcar sa -mi spuna o scuza sau sa încerce sa încălzească răcirea permanenta care a fost între noi doi. Voi vedea la restaurant.

Usa de la baie scârțâie incet, cred ca e mama.

  — Becca? De ce nu dormi? E ora 8? spune Ian.
  — Când am dormit eu mai mult de 8? De doua ori.
  — Hai inapoi in pat.

  El își aseaza mana pe soldul meu și ma ghidează spre camera.
  — Ai vorbit deja cu tatăl tau?
  — Da, ne vedem la "Books and Tea".
  — Și, ești pregatita?
  — Mental, da, dar îmi e frica sa nu-mi rănească sentimentele. Nu a făcut-o pana acum, dar poate sa-mi spuna orice și reușește. Stiu ca nu mi-a fost niciodată alături, dar mi-as fi dorit. Mi-as fi dorit sa ma certe când ne-am pus impreuna, mi-as fi dorit sa te certe și sa-ți spuna ca ar fi bine sa ai grija de mine. Asa cum face orice tata, ce nu se afunda in munca și atat. Fără sa-mi dau seama o lacrima-mi cade pe obraz, Ian mi-o sterge și-mi săruta roșia față.
  — Ești superba, frumoasa, deșteaptă, tot ce vrei, sigur este mandru de tine și abia așteaptă sa-și refacă relația cu tine.
  — Sper sa fie asa, sper sa ai dreptate.

   Îmi ia capul și îl pune la el in brate, îmi mângâie pana și firele de par. Mama ne întrerupe :

  — Hai la masa.
  —Sper sa-i facă bine discuția ta cu tatăl tau. spune Ian.
  — Și eu, nu-mi place sa o văd asa, sper doar ca el sa nu fie un nătâng.

    După o masa neliniștitoare in care nimeni nu scoate un sunet realizez ca trebuie sa ma pregătesc.Inainte sa plec ma schimb de cel putin trei ori. La final ma îmbrac cu niște blugi usor largi și o bluza pe umeri.  Ma încalț și îl rog pe Ian sa ma ducă.

  — Te vei descurca?
  — Sigur, nu-i nimic pentru care ar trebui sa ma îngrijorez, nu?
  — Asa cred, iubito. Succes, ma suni dacă ai nevoie de ceva. spune in timp ce-mi săruta obrazul rece.
  — Te iubesc .
— Te iubesc .

      In timp ce ma apropii de restaurant și-mi aud tocurile atingând cimentul pulsul meu creste și nu se mai oprește. Totodata cu el cresc și emoțiile mele. Nici bine nu intru și la o masa de doua persoane, cu un vin roșu se afla tatăl meu. Îmbrăcat la patru ace ca de fiecare data, se joaca cu degetul și încercuiește paharul. Pot simti ca și el este la fel de stresat. Ma așez pe scaun și astept ca el sa înceapă conversatia.

— Ce faci? spune și lasa capul in jos.
— După atâția ani este important ce fac? Mai important este dacă-ți pare rau de ce i-ai făcut mamei. Ai distrus-o, tata.
— Îmi pasa de amândouă la fel de mult cum îmi pasa de propria viața . Nu am vrut sa o lovesc pe mama ta. Mi-a spus niște lucruri care erau adevărate și m-au deranjat. M-a deranjat sa mi spuna ca nici sa fiu tata nu stiu și ca nu ma ocup suficient de familie. Doar ca am fost prea prost ca sa-mi dau seama ca are dreptate.
— De mine nu-mi pasa dacă te ocupi, am nevoie de un singur lucru de la tine. Am nevoie sa fii lângă mama in modul in care ai fost și pana acum. Lipiți unul de altul și afundați in munca. De asta are ea nevoie, de tine.
— Demisionez, vreau sa petrec cât mai mult timp cu voi, asta dacă sunteți de acord..
— N-am nevoie sa-ți lași munca de zece stele pentru mine.
— Stiu, dar asta vreau.
— Și eu am vrut multi ani sa ne apropiem, dar se pare ca nu poți avea mereu ceea ce-ți dorești.
— De data asta pot. Pot renunța la job-ul meu, avem destui bani, oricum.
— Chiar nu înțelegi, nu? N-am nevoie de bani sau de zâmbetul tau fals. Am nevoie sa faci toate lucrurile astea din inima nu sa faci asta ca și cum ai fi obligat.
— Chiar vreau, voi incerca indiferent dacă ești de acord sau nu. Doar ca am nevoie de aprobarea ta la un singur lucru.
— Și anume?
— Sa ma intorc acasa, ca sa putem remedia lucrurile dintre noi, situația noastră. Nu asa trebuie sa fie o familie.
— Esti singurul om care o poate face pe mama sa se simtă mai bine, deci da.Încă sunt furioasa pe tine ca ți-a luat atâția ani sa realizezi ce înseamnă sa fii tata.
— Pot sa te îmbrățișezi? aproape șoptește tata și se apleacă spre mine.
— Nu, mulțumesc .Nu crezi ca e prea devereme? spun și îl împing jucăuș.
— Ai dreptate, dă el din cap aprobator.
—Mereu am.
— Putem sa pornim spre casa? A fost obositor sa stau doar la hotel.
— Dacă nu te certai cu mama și acceptai adevarul din prima acum ne uitam toti la un film cu mutrele chiorete in fata televizorului .
— Stiu, Becca, stiu.

     După ce plătește nota, deși am ales sa nu comand nimic, ne ridicam de la masa și iesim afara. E atat de frig de nu-mi vine sa cred. Poate este și din cauza faptului  ca am doar o jacheta deasupra bluzei mele in carouri.
— Ți-e frig?
— Nu, poate doar putin.
— Poftim, și-mi pune sacoul lui pe umeri.

    Sunt mirata profund de gestul lui, nu a făcut asta niciodată. Dar in interiorul meu stiu ca asta nu va dura la fel de mult precum ma astept. Dar ma bucur de aceste câteva momente temporare, dar frumoase.