Fluturi fără contur

Aripi ce țes un destin

Publicat:  2019

      Astăzi m-am trezit captivă în veșnicia nesiguranței, în anxietatea copleșitoare ce îmi smulge rațiunea și îmi frânge spiritul plăpând. Căldura plăpândă din dormitor șoptește cu delicatețe, îmi spune să zâmbesc și să uit. Visele nopții se pierd, își pierd înțelesul. Totuși, tânjesc după întunericul ascuns al unui coșmar neamintit. E acolo și îl simt. Mă cheamă la el. Ori poate pur și simplu mi-l doresc prea mult. E confuz. Însă astăzi este o zi frumoasă. Vreau să fie frumoasă. Lacrimile zilei anterioare ard în flăcările furtunoase ale încrederii ce-o caut zi de zi, neîncetat, dar totuși, nu reușesc s-o cuprind în brațe. Uneori pare o pierdere de timp să mă zbat și să pășesc pe acest pământ cu aceeași inimă ce-și pompează sângele, doar că acest sufletul nu vrea încă să se dea bătut. Continuă să înainteze, continuă să viseze și continuă să se prăbușească. Întotdeauna o va face. Așa îi este țesut de către Domnia SA, Destin.

     Frumusețea simplelor binecuvântări este adevăratul dar al acestei zile învăluite-n nori furtunoși. Este o frumusețe difuză, o frumusețe ce își deschide aripile de înger, să lumineze până și cea mai neagră dizgrație, să-i dea un sens și o călăuză cu ochi albaștrii, un prinț nemuritor.

Pictează-mi iubirea, dă-i curaj

Nalbe-s florile de mai,

veșnicie la poarta Raiului.

Îmbrățișarea-ți cerșesc, Cerule,

îmbrățișarea ți-o tânjesc, diavol alb.

Coroană înnegrită, spini însângerați,

cine ești?

Ce ascunzi, suflet damnat?

o inimă de lumină, sau una de întuneric?

Pășesc cu grație, ori mi-o doresc,

să dansăm alături de fluturi?

Trompetele cântă, iubirea plutește-n aer,

dansează alături de mine, nu vrei?