Fluturi fără contur

suntem îngerii și proprii noștri demoni

19/iunie/2023   01:47

       Nădușeala sufletului mi-e captivă undeva între prăpastia nebuniei dulci și a fericirii cu gust amărui. Dansăm în fiecare secundă a vieții noastre, cântându-ne nouă înșine și celorlalți ceea ce vrem și ceea ce nu vrem, pierzându-ne undeva printr-un șanț al presupusei noastre maturizare. Suntem diamante sparte, ce tânjesc să strălucească precum razele calde ale soarelui într-o amiază nesfârșită de vară. Ne dorim fericirea, alergăm după ea toată viață noastră, orbiți de faptul că fericirea se găsește în cele mai neînsemnate bule ce ne pictează însăși esența vieții. Fragilitatea gândurilor este decăderea în păcat, cârligul otrăvit ce-ți prinde mintea și o transformă în cina stupidității și a limitelor ce-și pierd claritatea. Cu toții suntem convinși de ceea ce știm și credem că este un fapt real, chiar și când lumea întreaga respinge totul. Suntem creaturi ce se hrănesc cu nebunie și haos, ne-o injectăm în vene fără ca măcar să realizăm acest lucru. Suntem animale ale proprii noastre prejudecăți și credințe, încătușați de propriile frici, dureri și obligații. Suntem o cauză pierdută, și totuși ne ambiționăm să visăm. Vrem să cedăm și în același timp, nu vrem, sau nu ne permitem. Suntem propria noastră contradicție, o aureolă boreală cu picioare efemere, ce-și clădește rapsodia culorilor din stele sparte și zâmbete fragmentate.