Grunge [n.h.]

Unu

✖️12 Noiembrie 1991✖️

--Din perspectiva lui Gwen--

Mă găsesc trezită din ritmul alert al melodiei de la radio, scoțând cheile din contact și oprind motorul. Cobor din mașină după ce o parchez în faţa unei benzinării de pe mijlocul autostrăzii. Deschid ușa din sticlă si rămân puțin uimită când văd că sunt singura persoană de acolo, înafară de vânzătoare, normal.

Tocmai mă întorceam acasă, în Dublin, din Enfield, unde am vizitat-o pe bunica. Oh, Doamne, am sunat ca o idioată. În fine, părinții mei lucrează amândoi pe cruazieră prin toată lumea și m-au trimis să văd ce mai face. E greu cu ei plecați tot timpul. Îi văd foarte rar, dar m-am obișnuit cu ideea. O fată de 23 de ani ca mine ar spune: "Oh, tare, părinții mei sunt în cealaltă parte a lumii și îmi permit să fac tot ce vreau." Dar nu sunt chiar așa. Sunt genul de persoană cu două prietene cele mai bune care nu se mai despart una de cealaltă și care preferă să-și petreacă nopțile fumând în timp ce ascultă Nirvana în curtea din spate decât să meargă în club unde sunt tot felul de ușuratice.

"Face 3 euro și 99 de cenţi." spune casieriţa dupa ce a scanat codurile de bare a sticlei de apă și ale sticksurilor pe care tocmai le cumpărasem.

În timp ce-mi căutam portofelul în buzunarul de la geacă, aud un scârţâit venit de afară urmat de un zgomot puternic. Îmi întorc capul spre ușa transparentă, apoi simt cum rămân încremenită și mă fac total palidă la faţă.

"Scuze, mă întorc imediat." zic repede ieșind din benzinărie, apoi alerg până la mașina mea, care acum are portbagajul turtit de o rablă.

Rămân înțepenită în faţa celor două mașini, apoi, un băiat cam de vârsta mea coboară din Volkswagen-ul roșu aflat în fundul Ford-ului meu negru. Avea părul blond si puţin dezordonat, purta un tricou alb cu The Rolling Stones, un hanorac negru, blugi spălăciţi închiși la culoare și era încălțat cu niște adidași Nike.

Se uită îngrijorat la opera sa trecându-și mâna prin părul lui blond, apoi mă observă și pe mine, care sunt la câţiva metri distanță. Deschide gura, probabil pentru a spune ceva, dar nu îl las.

"Idiotule, ce naiba ai făcut?" strig disperată venind spre el.

"U-umm...uite...chiar îmi pare rău. Nu am avut nicio intenție să-ţi lovesc mașina, dar uite ce ceață e afară și ce rablă de mașină am." încearcă el să se scuze gesticulând cu mâinile prin aer. "Promit că o să-ţi plătesc service-ul."

"Nu-mi pasă! Oricum ești obligat să faci asta, pentru că tu ai produs accidentul. Dar cum naiba vrei să mai ajung eu acasă acum? Avem amândoi mașinile făcute praf și suntem în mijlocul autostrăzii."

"Uite, nu am chef de scandal. Rezolvăm noi cumva. Și eu sunt în aceeași situație ca și tine." zice surprinzător de calm. "Unde vrei să ajungi?"

"În Dublin." răspund eu liniștindu-mă și stând cu mâinile-n sân în timp ce bat nervos din picior.

"Bun, pentru că și eu la fel."

✖

Stau pe bordura rece lângă intrarea în benzinărie așteptându-l pe idiotul care mi-a distrus seara să sune la o firmă de tractări care să ne ia mașinile și să le ducă la un service din oraș.

Vântul rece de toamnă îmi suflă în faţă în timp ce ceaţa densă îmi blochează orice priveliște. Trecuse deja o jumătate de oră de când suntem blocați în locul ăsta blestemat și nimieni altceva nu a mai trecut pe-aici.

"Gata, am sunat și au spus că vor fi aici in maxim o oră." mă înștiințează blondul așezându-se lângă mine. "Stii? E ceva ce vroiam să te întreb mai devreme."