Grunge [n.h.]

Patru

✖️15 Noiembrie 1991✖️

--Din perspectiva lui Gwen--

Pe aleea principală se află patru tipi, iar pe una dintre mașinile parcate pe trotuar stătea cocoțată o fată blondă - oh, frate, toate sunt blonde? Serios? - care ținea în mână un ciocan mare pe care îl bătea ușor în palma sa.

"Oh, nu." oftează băieții sincron.

"Ce e? Ce s-a întâmplat?" întreb total confuză.

"Frații Lynch." îmi spune Niall scârbit privindu-i în continuare. "Gwen, îți prezint dușmanii noștri de moarte."

Stai. Ce?

În primul rând, îl știu pe unul dintre tipii din fața noastră a.k.a. dușmanii de moarte ai trupei-nepopulare-care-cântă-în-garaj-și-din-joi-în-paști-la-un-amărât-de-club-de-lectură. M-am întâlnit cu băiatul ăsta la baie acum douăzeci de minute. În al doilea rând, de ce sunt dușmanii lor de moarte și în al treilea rând, de ce tipa aia ține un ciocan în mână?

"Măi, măi, măi. Ce-avem noi aici?" spune cu mâinile în șold unul dintre ei venind toți cinci spre noi, blonda încă jucându-se cu ciocanul ăla în palme. Okay, mă sperie.

"Același lucru am putea și noi să vă întrebăm. De unde știți de petrecere și ce căutați aici?" îi întreabă Michael clar enervat, apoi face un pas înainte și îl apucă de guler pe cel peste care am dat la baie, dar Luke intervine și îl calmează pe roșcat.

"Ne vrem revanșa." spune hotărât unul dintre ei, care, spre deosebire de frații lui, este brunet.

"Mhmr, fraieri." tușește forțat Calum, apoi sora lui, Sasha, îl plesnește ușor peste umăr.

"Revanșă pentru ce? Pentru Bătălia Formațiilor? Huh, mai bine nu vă mai străduiți să ne bateți, pentru că știm cu toții că asta nu se va întâmpla niciodată, așa că cărați-vă." le zice Niall strâmbând din nas.

"Da! Cărați-vă de pe peluza mea, rataților!"

"Nu! Calum, stai așa." se bagă Ashton mai în față. "Bine, vreți revanșă? V-o dăm." spune, apoi toți încep să își manifeste nemulțumirea. "Dar...cu o condiție."

"Eeeeh." își revin băieții bătând palma cu el.

"Vom cânta ambele trupe o melodie proprie, iar lumea va alege un câștigător. Dacă sunteți voi aceia, facem pace și recunoaștem că voi sunteți mai buni..."

"Dar nu sunteți!" sare Calum întrerupându-l pe creț. "Scuze...continuă."

"Iar dacă noi câștigăm, ne lăsați în pace și plecați de-aici, dar înainte să faceți asta va trebui să dansați Macarena în stradă dezbrăcați." încheie accentuând ultimul cuvânt, care m-a făcut să ridic din sprâncene și să deschid ochii larg.

"Okay. Acceptăm." zâmbește tipa azvârlind ciocanul pe iarbă, apoi se scutură pe palme.

✖

"So save me from who I'm supposed to be
Don't wanna be a victim of authority
I'll always be a part of the minority

Save me from who I'm supposed to be
So tell me, tell me, tell me what you want from me,
I don't wanna be another social casualty.

La la la la la la da da
Social casualty
La la la la la la da da."

Termină băieții de cântat, apoi se dau jos de pe masa din sufragerie - pe care o folosesc pe post de scenă - și toată lumea începe să aplaude sau să urle, mai puțin cei cinci rivali ai lor, evident.