Infernul lui Gabriel - Sylvain Reynard

Prolog

Florența, 1283

Poetul stătea în dreptul podului, privind-o pe tânăra femeie care se apropia. Lumea păru să încremenească pentru o clipa când îi observă ochii mari, caprui-închis, și părul castaniu, cu bucle delicate.

La început n-o recunoscu. Frumusețea ei îți tăia răsuflarea, iar gesturile ei erau sigure și pline de grație. Dar chipul și silueta ei aveau
ceva care-i amintea de fata de care se îndragostise cu multa vreme în urma.

Drumurile lor se desparțiseră și el jelise în tot acest răstimp pierderea ei, a îngerului său, a muzei sale, a iubitei sale Beatrice. Fără ea, viața lui fusese singuratică și meschină.

A apărut și fericirea lui.

Când se apropie de el cu însoțitorii ei, o salută cu o plecaciune curtenitoare. Nu se astepta ca ea sa dea vreun semn ca l-ar fi observat.

Era deopotrivă desăvârșită și de neatins, un înger cu ochi caprui în veșminte albe, luminoase, pe când el era mai bătrân, obosit de viață și plin de păcate.

Aproape că trecuse de el când ochii lui plecați zărira un vârf de condur — un condur care se opri, sovăind, în fața lui. Inima începu să-i bată frenetic în timp ce aștepta, cu respirația tăiată. O voce dulce și suava îl smulse din reverie, când ea i se adresa blând. Își ridică tulburat privirea spre ea. Ani de-a rândul tânjise după acest moment, îl visase chiar, dar nu-și închipuise în veci c-o va întâlni într-un mod
așa de neprevăzut. Și niciodată nu îndrăznise să spere că va fi întampinat atât de afectuos.

Luat pe neașteptate, mormăi câteva politețuri și își îngădui chiar să schițeze un zâmbet — drept răspuns primi un zâmbet infinit mai
luminos din partea muzei lui. Simți cum îi crește inima, inundată de o dragoste încă și mai mare pentru ea, care-i mistuia pieptul ca flăcările infernului.

Dar, vai, de-abia apucară să schimbe câteva cuvinte și ea anunță că trebuia să plece. Poetul făcu o plecăciune, ea porni mai departe, iar el ramase uitându-se lung după silueta care se îndeparta.

Bucuria pe care i-o trezise reîntalnirea lor fu umbrită de o unda de tristețe și se întreba dacă avea s-o mai revadă vreodată...