Soarele stralucea pe cerul limpede ce se oglindea in ochii sai tristi si goi.Barbara privea cerul,intinsa pe-o stanca in apropiere de un rau.Era cald iar soarele voia sa prajeasca micile vietuitoare cu orice pret.
Barbara insa nu se temea de asta.Se temea de un singur lucru si acela nu era moartea.Briza usoara venita dinspre rau ii dadea o senzatie de libertate,facand-o sa zambeasca putin.
-- Dona,dona,se auzi vocea alarmata a unui angajat
-- Calmeaza-te,Sebastian,spuse razand.Nu mor de la putin soare...
-- Nu mai radeti,dona,alarmat.Avem probleme,stapanul fermei Salvaterra,domnul Santos,a venit din strainatate
-- Asa si?,nepasatoare
-- Vrea sa va vada,urgent!,inchizand ochii temandu-se de reactia ei.Nu ma loviti,va rog!
-- Sa-ti fie rusine,Sebastian,calma.Am dat eu in tine vreodata?
-- Nu,doamna mea,rusinat
-- Du-te si spunei orasanului ca dona Barbara nu primeste ordine de la el,daca vrea sa vorbim,sa astepte,il voi cauta eu,clara,rasutindu-si arma de foc.Si daca insista,spune-i sa vina pe stanca viperei de langa raul mare,ranjind.Daca are curaj!
Tanarul o lua la fuga imediat cum vazu arma de foc in mana stapanei sale.Putini barbati ii puteau da ordine fioroasei Barbara iar acel orasan nu era pe lista ei.Se intoarse la ritualul ei cand auzi in departare un nechezat.
-- Furie rosie,spuse ranjind.Ne intalnim din nou,mergand in directia nechezatului
Intre timp,"orasanul" sosi calare la locul stabilit,fierband de furie.Nicio femeie nu-l injosise in acel mod iar acum,avea sa de-a de acea renumita "leoaica".Dar nimeni nu-l astepta,nimeni nu era acolo,nicio femeie.
-- Pentru asta,Barbara Leon,imi vei plati,spuse dur,insa se opri cand auzi un raset vioi si un nechezat puternic.
-- Mi-ai scapat acum,Furie rosie,insa data viitoare,se auzi dinspre rau,iar Santos privi in jos.
O tanara femeie,atat de pura si inocenta,atat de delicata isi lepada hainele murdare si intra in apa rece si limpede.Tanarul nu-si putu lua ochii de la ea,si de la frumusetea ei ireala.O privea fascinat si cu niste ochii flamanzi.Surase cand ii auzi chicotelile si simti o caldura in zona pieptului.
-- Cine esti tu,draguta domnisoara?,soptind
-- Stapane,stapane,se auzi vocea prietenului lui Santos
-- Shh,o speri,ii spuse taios
Tanarul se apropie de margine si vazu si el tabloul ce-l fermeca pe tanarul sau amic.
-- Ea,stapane,e Dona Barbara Leon,asa-numita "Leoaica a Amazonului".E o adevarata fiara si un adevarat inger,prietene.
-- E ca un vis,Antonio,spuse Santos vrajit.Si e asa frumoasa,nu am mai vazut o femeie asa de frumoasa in toata viata mea,zambind visator.
-- Lasa-ma sa-ti aduc aminte de Maria,care e pe drum si surprinzator e logodnica ta,batandu-l pe umar,visul tau...
-- Daca asta e vis,sa nu cumva sa ma trezesti,ii spuse taios.Mai lasa-ma sa-mi bucur privirea cu...ea,zambind.
-- Treaba ta,insa nu uita,daca nu rage la tine,nu inseamna ca nu e o fiara,plecand
-- Sa vedem leoaico,spuse ranjind.Sa te vad daca te pot imblanzi,privind-o fascinat.
YOU ARE READING
Leoaica Amazonului
General Fiction"Atunci cand nesiguranta devine frica,iar frica devine ura,nimeni nu-i mai poate comanda.Atunci cand ea vorbeste,toti tac,iar cand ea tace e semn rau.Sunt cuvinte prea putine care s-o deschise corect pe singura femeie care poarta Raiul si Iadul in o...