- Nu vreau să te las aici,spuse Santos descurajat.Mor de furie că trebuie să te las aici,șopti obosit
- Cel mai bine e așa,căci merit.Așa sunt Santos,căci pe mine nu m-a învățat nimeni cum e să fi diplomat,nu m-a apărat nimeni,nu i-a păsat nimănui de mine.Singurele persoane ce m-au iubit așa cum sunt,un monstru,au fost Eustachia,Sebastian și Melchiadez,mâna mea dreaptă.
- Eu...nu știu de ce,dar nu te văd ca pe un monstru.Tu nu ești așa Barbara,ești unică...diferită...și eu simt că fără tine nu aș putea trăi.O să te scot de aici,chiar dacă ar fi să-l aduc ca avocat pe însuși diavolul.
Maria se răsfăța la soare când Santos îi apăru în cale.Tânăra rânji fericită.
- Ce zi frumoasă,nu iubire?,spuse calmă
- Ce trebuie să fac pentru a o ajuta pe Barbara,îi spuse el rece
- Să o ajut?Eu?Pe sălbatica aia ce aproape m-a omorât?
- Da,spuse Santos dur.Ce trebuie să fac ca tu să o scoți de acolo chiar azi,continuă la fel de rece
- Nimic,îi spuse simplu
- Nimic?Adică o să o ajuți pe Barbara fără să-mi ceri nimic?,întrebă Bărbatul confuz
- Oh,nu drăguțule.Nu îți voi cere nimic material,o voi ajuta pe Barbara,spuse zâmbind.Vezi,nu sunt atât de rea,spuse sărutându-l
- Maria,dacă vei face asta.....eu te voi lăsa liberă...să pleci oriunde vrei...
- Și tu să rămâi cu ea,nu?Hm,mă mai gândesc,spuse intrând în casă
Santos o urmă,dar se opri când o auzi vorbind singură.Nu avea s-o ajute pe Barbara,dar în noaptea asta închisoarea era nesupravegheată așa că el avea drum prielnic să o scoată de acolo.
YOU ARE READING
Leoaica Amazonului
Ficción General"Atunci cand nesiguranta devine frica,iar frica devine ura,nimeni nu-i mai poate comanda.Atunci cand ea vorbeste,toti tac,iar cand ea tace e semn rau.Sunt cuvinte prea putine care s-o deschise corect pe singura femeie care poarta Raiul si Iadul in o...
