Barbara încă se gândea la Santos și la noaptea petrecută cu el.Ședea în biroul ei,având un trabuc în mână.Se gândea îndelung la tot ceea ce se întâmplase și nu îi venea a crede că pentru prima oră în viață îi pare rău că mințise.
- Dona,Dona,se auzi Sebastian grăbit.Să vedeți,s-au întors păsările cele albastre,spuse fericit.Au poposit la lagună,doamna mea,continuă însă se opri căci stăpâna era tristă.De ce ochii dvs sunt triști?Mereu sunt veseli și sclipitori,ce s-a întâmplat?
- Nimic,Sebastian,minți ea încă odată.Dute la lagună să vezi păsările,spune-mi cum sunt și dacă totul e în ordine pe acolo,dar să revi până la cină.Eustachia se va supăra dacă nu apărem,bine?,continuă zâmbind
Sebastian o zbughi spre locul dorit în timp ce Barbara își lăsă capul în palme.O lacrimă i se scurse din ochi,iar femeia oftă îndelung.Ce rost avea să se bată pentru ceva ce nu îi era permis?Ea avea demonii ei,monștri de care nu putea scăpa.
Între timp,la moșia Salvattera sosi Maria.Tânăra inspiră aerul de țară când în zare îl văzu pe Santos ducându-se spre grajduri.Fata zâmbi când bărbatul se apropie de ea.Santos avea o față de om obosit,cu haine murdare,iar prezența fetei nu-l încânta.
- Dragule,spuse prefăcută.Nu te bucuri să mă vezi?
- Nu te așteptam decât peste câteva zile,răspunse acesta glumeț
- Ei bine,sunt aici,acum....dute,fă un duș și întâmpină-mă cum trebuie,spuse calmă intrând în moșie
Santos pufăi nervos când,în zare văzu o femeie călare mergând spre lagună.Era ea,știa mai bine decât oricine.Și Barbara se opri deodată și aruncă o privire spre ferma vecină unde îl văzu privind-o.
- Vreau să ai curajul să mă cauți,șopti bărbatul ce intră apoi în casă
YOU ARE READING
Leoaica Amazonului
General Fiction"Atunci cand nesiguranta devine frica,iar frica devine ura,nimeni nu-i mai poate comanda.Atunci cand ea vorbeste,toti tac,iar cand ea tace e semn rau.Sunt cuvinte prea putine care s-o deschise corect pe singura femeie care poarta Raiul si Iadul in o...
