- Santos,spuse Barbara cu greutate.Te implor,pentru numele lui Dumnezeu,pleacă.Pleacă din locul ăsta,din orașul ăsta,pleacă,spuse tristă.
- Nu plec niciunde,răspunse el ferm.Nu plec fără tine nicăieri,mă înțelegi?
- Doctorașule,spuse Mondragon râzând.Ai face bine s-o asculți pe sălbatică,locul tău,nu e aici,continuă râzând ieșind și lăsându-i pe cei doi singuri
- Te voi scoate de aici,iubirea mea,spuse el clar.Chiar dacă ar fi să mut munții,nu te voi lăsa în mâinile acestui imbecil,uită-te cum te-a lăsat,spuse punându-și mâna pe chipul ei.
- Santos al meu,zâmbi ea.Bărbatul meu curajos,te iubesc,știi?Nu credeam că voi spune asta în viața mea însă...aș muri dacă ți s-ar întâmpla ceva,nu aș rezista,șopti ea sărutându-l
- Aseară,când te-am văzut atât de curajoasă în fața șefului,am simțit o mândrie imensă Barbara.Nu credeam că vreodată o să întâlnesc o femeie ca tine...
- O nebună mai bine zis,un monstru,spuse ea calmă.L-ai auzit pe Rodrigo Mondragon,nu?
- Probabil că ești nebună și probabil că ești un monstru,dar ești nebuna mea,spuse el ținând-o de mână,sărutându-i-o.Ești monstrul meu Barbara Leon și nu am de gând să te las aici.
Între timp,în biroul șefului se ivi o prezență neașteptată.Maria sosi mândră,cu o rochie scurtă ce îi punea în evidență trupul fin.Mondragon rânji când fata îl sărută cu patimă.
- Vreau să o înlături pe Barbara Leon,spuse ea după ce își aranjă hainele
- Mhm,pe sălbatica aia o vreau pentru mine,rânji el
- Păstreaz-o,dar du-o de aici,departe.Vreau ca Santos s-o uite pe vecie,vreau ca vipera aia să dispară.
- Am un plan pentru asta,doar că implică ca tu,să îi fii avocată și eventual să permitem o răpire din închisoare.Maria,dacă planul ăsta reușește Santos se va însura cu tine,iar eu rămân cu leoaica mea,spuse șeful turânându-și niște alcool.Accepți?
- Dacă am parte și de o urmările a acelei nebune,accept.O să o vânez ca pe o gazelă rănită.Am nevoie să nu te oprești un interogatoriul tău specific,slăbește-o astfel încât să nu poată fugi,bine?
- Ești un geniu,spuse el ridicând paharul în cinstea ei.Să înceapă jocul,în sănătatea prăzii noastre.
YOU ARE READING
Leoaica Amazonului
General Fiction"Atunci cand nesiguranta devine frica,iar frica devine ura,nimeni nu-i mai poate comanda.Atunci cand ea vorbeste,toti tac,iar cand ea tace e semn rau.Sunt cuvinte prea putine care s-o deschise corect pe singura femeie care poarta Raiul si Iadul in o...
