Barbara era încă închisă,sperând ca Santos să apară iar pe ușa aia.Se ghemui într-un colț blestemându-și prostia ți slăbiciunea.Dacă avea să iasă,și o va face îl va ucide pe Mondragon.
- Ți-ai făcut cel mai aprig dușman,imbecilule,șopti ea încet din cauza rănilor.Dar îți jur că te voi trimite în Iad mai repede decât crezi.
Liniște.Pași rapizi.Răsuflări precipitate.Întuneric.O cheie ce se învârte.Tic-Tac.Liniște.Umbre tremurând.Panică.Calm.Respirat ușor.Ușa deschisă.El.
- Ce Dumnezeu faci aici,șopti ea când Santos intră de nebun și începu să probeze o sumedenie de chei
- Ți-am spus că te scot de aici,îi spuse clar
- Santos,îi spuse prinzându-l de mâmă.Oprește-te,dacă te prind te vor nenoroci.
- Barbara,pentru numele Domnului,nu te las aici.Mă înțelegi frumoaso?Nu te las aici nici dacă e să mor,spuse clar,sărutând-o fugitiv.Gata,declară după ce descuie ușa.Să mergem!
Pentru prima oară în viața ei ezita.Îi era frică pentru viața singurului bărbat ce îl iubea.Deodată simți cum se răcește locul și tremura încet.Voia să bată în retragere,să se sacrifice din nou,dar Santos o luă ferm de umeri și-o privi în ochii glaciali.
- E o nebunie,spuse ea dură
- Taci și ia-mă de mână,spus el clar,luând-o ferm de mână.Plecăm de aici și jur că nu-ți voi mai da drumul,continuă ieșdin ușor din celulă apoi din închisoare când alarma porni.
Afară era rece.Barbara și Santos se opriră în mijlocul străzii privindu-se cu răsuflarea întretăiată.Se țineau strâns de mână când se auziră țipete,nechezat de cai și lătrat de câini.Cei doi o rupseră la fugă prin întreg orașul fără a mai privi înapoi.
- Dacă ajungem la moși sigur ne vor prinde,spuse Barbara când putură să-și tragă suflul
- Ești rănită,spuse bărbatul privind-o mai bine.Barbara,te-au lovit din nou?
- Nu contează asta,dacă urmăm cursul râului găsim o cabaă,e ferită de orice pericol,spuse răsuflând greoi.Eu,căzând în iarbă obosită
- Barbara,sări Santos.Shh,sunt aici,șopti el legănând-o.Femeia mea de fier,spuse sărutând-o.Să mergem la cabană să te odihnești,spuse luând-o în stil mireasă căci ea nu mai avea forță
YOU ARE READING
Leoaica Amazonului
Fiction générale"Atunci cand nesiguranta devine frica,iar frica devine ura,nimeni nu-i mai poate comanda.Atunci cand ea vorbeste,toti tac,iar cand ea tace e semn rau.Sunt cuvinte prea putine care s-o deschise corect pe singura femeie care poarta Raiul si Iadul in o...
