CAP. 1 + PROLOG

168 17 20
                                    


Elena, o fată de 17 ani a cărei viață a luat cu totul o altă întorsătură atunci când mama ei a abandonat -o și tatăl ei s-a refugiat în băutură. Au trecut 2 ani de atunci, si tot de atunci stă la bunica și la mătușa ei.
Bunica ei este o femeie cu totul specială pentru ea, este cea de-a doua mamă pentru Elena, însă mătușa ei este mereu împotriva ei. O suportă pe Elena doar pentru că bunica Elenei (mama mătuși Elenei) i-a zis că îi lasă Elenei o avere de 200 de hectare de pământ în București, acolo unde bunica Elenei a stat când a fost mică și speră că dacă vede că se comportă frumos cu Elena îi va lăsa ei pământul după ce va muri.
__________________________________________________

Elena învață la un liceu bun, are o mulțime de prieteni. Învață bine, are un cel mai bun prieten pe nume Erik de 18 ani și o prietenă le nume Bianca de 17 ani. S-ar putea spune că are o viață perfectă, dar nu este așa.
__________________________________________________

-Elena! Trezeste-te odată! Tu nu ști cât e ceasul?

E. L. E. N. A. POV:

Stau în pat și visez o carte pe care am văzut-o la librărie data trecută când am fost cu bunica, când, chiar pe bunica o aud strigându-mă.
Mă dau jos din pat, iau telefonul și când văd cât e ceasul s-ar din pat ca arsă si merg spre dulap. Aleg o pereche de blugi negri rupți în genunchi, un tricou alb pe care scrie ,,Girl Power" , o bluză roșu cu negru în carouri pe care mi-o leg de talie și niște teneși albi. Îmi pieptăn părul și îl las desprins deoarece nu mai am timp să-l prind, dar îmi iau un elastic si mi-l pun la mâna, îmi iau ghiozdanul negru și plec jos la baie, iar mai apoi în bucătărie, iau o felie de pâine prăjită cu unt si o mănânc pe drum. Îmi iau rolele în picioare și plec.

Ajunsă la liceu îl văd pe Erik cu caietul de matematică în mână și merg către el.

-Erik! Bună! Spun și îi iau caietul din mână să văd la ce învăța el foarte atent.

-Elena!!! Dă-mi înapoi caietul! Învățăm!! Spune Erik întinzând mâinile după caiet.

-Nup...la ce înveți? Teorema lui Thales, Sistemul Internațional bla, bla, bala... Pfff...de ce înveți, nu ne ascultă azi nu? Întreb eu confuză.

-Nu, nu ne ascultă, dar sti că am luat un 5, vreau să-l fac maxim 7. Spune Erik iar eu încep să râd.

-Ok, hai...hai in clasă că a sunat de intrare. Spun eu și il trag de braț.

_________________________________________________________

E. L. E. N. A. POV:

După ce trec toate orele, eu și Erik ne punem rolele în picioare și plecăm spre parc unde ne oprim la o bancă din lemn sub un pin imens care acoperă banca de umbră. Ne scoatem caietele si cărțile și facem temele la geografie, română și geometrie.
După ce am terminat temele ne-am strâns caietele și ne-am pus unul lângă altul, Erik cuprinzând-mă cu brațul.
Este cel mai bun prieten al meu, ne cunoaștem de când m-am mutat în Dobrogea. Îl iubesc ca pe un frate, este fratele pe care nu l-am avut niciodată.

E. R. I. K. POV:

O cuprind pe Elena si stăm sub umbra pinului. Încerc să am grijă de ea, o iubesc și nu vreau să pățească nimic rău că atunci când ne-am întâlnit, ne-am întâlnit foarte neplăcut dar cu final fericit. Elena era pe marginea unei clădiri, vroia să-și i-a viața pentru că mama sa a abandonat-o, iar tatăl ei trăia doar din băutură. Cu greu am convins-o să vină spre mine, dar până la urmă a mers. Din acel moment am devenit foarte apropiați și nedespărțiți.

_________________________________________________________


-OK, eu plec acum, e deja târziu, mătușa sigur se va supăra, pa Erik! Îi spun lui Erik și îl îmbrățișez. (Elena)

-OK, stai că vin cu tine, oricum azi dorm la tata oricum, iar casa lui este în drum spre casa ta. Spune Erik bucuros într-un fel. Părinții lui sunt divorțați de 6 ani, Erik deja s-a obișnuit, mă bucur că nu suferă așa cum am suferit eu.

-Serios? OK, haide atunci! Spun eu veselă.

_________________________________________________________

E. L. E. N. A. POV:

Ne punem rolele în picioare și bineînțeles că nu stăm potoliți și ne întrecem, ne mai împiedicăm, ne mai julim dar ajungem la casele noastre.
_________________________________________________________

E. L. E. N. A. POV:

Intru în casă și o văd pe mătușa mea stând le canapea și pare că se uită la ,,Soții disperate", Doamne, femeia asta nu poate trăi fără serialul ăsta. Încerc să urc scările fără să mă audă dar mă strigă și merg la ea.
_________________________________________________________

-Elena Stoinescu! Tu ști cât este ceasul? Unde stai? Vrei să mă certe mama că nu ești acasă? Ești nebună fetițo? Ce ai? Faci asta intenționat? Treci în camera ta! Strigă mătușa într-un suflet și mă alungă în camera mea.

-Mătușă, mai încet, bunica doarme la ora asta. Îi șoptesc eu mătușii. Știu că nu mă suportă, dar nici eu nu mor după ea, însă e mătușa mea, și are și ea un loc în inima mea.

-Da, da...treci în camera ta! Defapt nu! Vino si mănâncă să nu zici că dormi flămândă. Spune mătușa și îmi face semn să merg în bucătărie unde se mai află câteva felii de pizza de la prânz bănuiesc și vreo 6 fursecuri făcute de mătușa.... Stai, de mătușa? OK, mai bine mănânc doar pizza si plec in cameră.

Zis și făcut, mănânc și plec în cameră, mă pun în pat, stâng becul și adorm instant cum pun capul pe pernă.
_________________________________________________________

Hey! Salut!

Cum vi s-a părut acest prim capitol?

Ce spuneți? Cum va evolua Elena pe parcursul acestei povești?

Dacă v-a plăcut vă rog să nu uitați de ⭐️ si de 💬.

Mulțumesc!

Pa!

Povestea Elenei [FINALIZATĂ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum