Povestea Elenei [FINALIZATĂ]

Cap. 2

E. L. E. N. A.  POV:

O nouă zi începe astăzi pentru mine.
Mă dau jos din pat și merg către dulap de unde îmi aleg o fustă roz până la genunchi, un tricou alb cu un mesaj drăguț (I love You baby!) și o geacă de blugi până la talie. La accesorii aleg 3 brățări negre și un lănțișor pe care scrie ,,love” și o bentiță roșie. În picioare îmi pun niște adidași albi și niște ștrampi transparenți. Îmi prind părul într-un coc ciufulit în vârful capului, îmi iau ghiozdanul și plec jos să mă spăl pe dinți, față și apoi merg în bucătărie de unde iau un măr roșu le care îl voi mânca pe drum căci sunt din nou în întârziere. Îmi iau la revedere de la bunica și îmi iau rolele în picioare plecând spre casa tatălui lui Erik și îl chem la poartă.

______________________________________________________

-Erik!!! Erik!!!!  Îl strig după ce văd că nu răspunde la sonerie. Pe poartă iese tatăl lui Erik care se pregătea să meargă nu știu unde.

-Bună dimineața! Erik nu e? Îl întreb eu pe tatăl lui Erik.

-Erik e la spital cu maică-sa. Spune tatăl lui.

-C...ce? Ce a pățit Erik? E bine? Îl întreb eu cu lacrimi în ochi.

-Și-a rupt ieri piciorul când a căzut cu rolele venind acasă. Spune tatăl lui.

-Uhh...mă bucur că e bine, credeam că e mai grav. Spun și merg spre liceu.

______________________________________________________

Pe drum spre liceu scot telefonul din buzunar si îl sun pe Erik să-l întreb cum se simte.
______________________________________________________

-Alo! Erik, de ce nu m-ai sunat să-mi spui că ești la spital? Cum te simți? Cum te-ai lovit? Mai vi la liceu? Când vi? Esti bine? Ziii ceva!! Spun eu.

-Păi aș spune dacă m-ai lua mai ușor cu întrebările. Spune Erik râzând.

-Aa...scuze...! Spun eu timidă.

-Îți voi spune mai multe mai târziu, acum......Alo! Alo! Elenaaa! Strigă Erik după ce aude un zgomot puternic.
_______________________________________________________

E. L. E. N. A.  POV:

Vorbeam cu Erik când o limuzină a dat peste mine pe trecerea de pietoni și de atunci nu-mi mai amintesc nimic, totul s-a făcut negru.
_______________________________________________________

E. R. I. K.  POV:

Au trecut mai bine de 15 minute de când s-a întrerupt convorbirea. Sper că Elena e bine și că nu a pățit nimic. De unde atâta noroc? Când să mă externez aud o ambulanță, din ea ies paramedicii din ambulanță cu o targă pe care se află o fată, acea fată este Elena! Nu pot să cred, ce a pățit? Cum? Când? De ce? Este bine? Ce se va întâmpla cu ea? Alerg către paramedici si îi întreb ce s-a întâmplat, iar ei îmi răspund nepăsători că Elena a fost călcată de limuzină în timp ce vorbea la telefon.
La naiba....din cauza mea este aici acum. Daca nu vorbeam la telefon era atentă la drum și acum era la liceu. Ce am făcut? E doar vina mea, sper ca va fi bine.

_______________________________________________________

E. R. I. K.  POV:

Aștept jumătate de oră de când Elena a intrat în operație, doctorii au zis că este grav, au zis să fim pregătiți în caz de orice. Doua minute mai târziu au apărut și bunica cu mătușa Elenei. Pe culoarul unde ne aflam noi a venit un bărbat cam de 20 si ceva de ani. Se îndrepta spre noi.

-Aici este operația Elenei Stoinescu? Întreabă bărbatul.

-Depinde de cine întrebă, spun eu ridicându-mă din scaun mergând spre el, cine ești?

-Eu mă numesc Adrian Starn, eu...sau mai bine zis, șoferul meu este cel care a lovit-o pe Elena cu limuzina, dar nu vă faceți griji, eu voi plăti spitalizarea si înmormântarea dacă va muri. Spune bărbatul cu o nepăsare adâncă.

-Ce? Idiotule! Șoferul tău nu știa să se uite în față? Și despre ce înmormântare vorbești? Nu ți-e rușine? Elena va trăi! Acum dispari de aici, nu avem nevoie de banii tăi murdari nesimțitule! I se adresează bunica Elenei lui Adrian.

-Ce să fac eu dacă ne-a ieșit în drum? Trebuia să fie și ea mai atentă! Si eu care vroiam să vă plătesc spitalizarea... Peste ce țărani am dat? Spune Adrian plecând de pe culoarul spitalului cu două gorile după el.

Bine că a plecat, acum sper doar să se facă bine Elena, nu pot să o pierd, nu..nu pot să o pierd.

_______________________________________________________________

Hey lume!!!
Uite că a sosit și al doilea capitol, știu că două persoane mi-au scris în comentariile de la cap. 1 câteva păreri, dar nu am avut deloc timp să le citesc atunci, însă le voi citi și voi lua (cred) în considerare cea ce au zis.
Și le mulțumesc că mi-au dat păreri!
Dacă vă place nu uitați de ⭐️ și de 💬 vă rog!

Merci! Pa!😘😘😘