Povestea Elenei [FINALIZATĂ]

Cap. 3

E. R. I. K.  POV:

Au trecut 2 ore de când așteptăm în fața sălii de operație. Doctorul si asistentele vin și trec, dar nu ne spun niciodată nimic. Oare se va face bine? Oare dacă își va reveni va fi aceași Elena distractivă, bună, blândă, grijulie, spontană? Nu știu, dar știu că cel vinovat este încă liber. Trebuie să plătească pentru fapta lui. Dac Elena...mo..moare, atunci va intra sigur la închisoare, sper totuși ca Elena să fie bine.

După 15 minute

Am așteptat cât am așteptat și iată că într-un final a apărut și doctorul. Dar ce s-a întâmplat? Are o față grea...ce e?

-C..cum este Elena? E bine domnule doctor? Spuneți ceva! Strigă mătușa Elenei.

-Îmi pare rău, am făcut tot posibilul, însă...Dacă Elena nu se va trezi în ultimele 24 de ore, imi pare rău să vă anunț dar vă puteți pregăti de înmormântare. Însănătoșire grabnică! Spune doctorul după care pleacă.

-Nu, nu ,nu.....nu, nu...de ce? Este doar vina mea, dacă nu vorbea cu mine la telefon era atentă la drum, nu pot să cred...nu, nu vreau să cred. Spun eu ieșind în curtea spitalului.

Afară e soare, e frumos, copiii bolnavi au ieșit afară la aer, totul ar fi perfect dacă Elena ar fi acum cu mine pe banca pe care stau, uitându-ne pur si simplu în gol. Nu voi putea suporta moartea ei, te rog Doamne, nu o lua de lângă mine! E prea tânără, mai are multe de văzut aici. Te rog!

20:00

Este deja ora 8 și nici o veste bună. Nu am putut intra în spital să o văd pe Elena cum zace pe acel pat doar din vina mea. Stau pe bancă și aștept o minune de la Dumnezeu, mă rog din ce în ce mai profund.
Stând pe acea bancă îl văd din nou pe Adrian. Mă ridic și merg spre el nervos. Când ajung la el îi dau un pumn și de acolo începem să ne batem.

-Idiotule! Tu ști că Elena ar putea muri acum? Nu ești cam nesimțit să vi aici? Dispari derbedeule! Îi urlu eu în ureche în timp ce ne batem.

Două minute mai târziu apar și urangutanii care stăteau după Adrian.

-La naiba, am uitat de ăștia. Suspin eu, însă nu mă opresc din al bate pe Adrian care nici nu poate riposta.

Tot atunci apare si paza spitalului și poliția, mamă parcă ar fi FBi în curtea spitalului.

-Hei, Hei! Ce se întâmplă aici? Este un spital totuși, comportați-vă ca atare! Spun polițiștii.
-Domnule Adrian, faceți plângere împotriva acestui băiat? Îl întreabă unul din cei doi polițiști pe Adrian.

-Da, normal că fac, băgați-l în pârnaie. Spune Adrian.

-Domnilor polițiști, este clar o neînțelegere, eu trebuie să plec in spital acum, o fată..... Spun eu dar sunt întrerupt de polițiști.

-Ce neînțelegere? Am văzut totul, acum hai cu noi la secție, Matei, pune-i cătușele! Spune unul dintre polițiști către celălalt.

Și uite așa am ajuns în arest întreaga noapte. A doua zi a venit tata să mă ia.

-Tu ești imbecil Erik? Cum să te bați în curtea spitalului? Mai ales când victima avea si 2 gorile după el. Imi spune tata supărat și în același timp foarte serios.

-Dar tată... tu nu ști toată povestea, Elena....o nu...Elena! Tată am uitat de Elena! Cum am putut să uit? Ok, merg acum la spital. Ne vedem acasă, pa tata! Spun eu în timp ce alergăm spre spital.

-Copilul ăsta o să mă bage în pământ într-o zi. Spune tatăl lui Erik.

Ajuns la spital alerg direct spre salonul Elenei. Când intru.....

_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*_*

Pam pam....
Și cum a fost și acest capitol?
Vă rog să-mi spuneți în 💬 părerea voastră și să nu uitați de ⭐️.
Ce credeți? Elena va muri? Dacă da, Erik ce va face? Dar mătușa Elenei? Bunica?

⭐️💬⭐️💬⭐️💬⭐️💬⭐️
Ne vedem la un alt capitol.
Mersi!
Pa!
😘