Captiv|Vkook|

capitolul 10

"O sa fim...iti promit"

   Fericirea, exista macar sau vrem sa credem ca suntem fericiti ? Suntem doar niste suflete pierdute, Jungkook. Nu putem sa nergem mai departe impreuna, promit ca voi face tot ce pot. Sta la pieptul lui gandindu-se la cat o sa ii lipseasca. Dar nu poate, nu poate sa ii strice fericirea.

"Voi fi aici toata viata mea...pentru tine"

  Stia ca nu mintea, simtea ca o sa stea toata viata lui alaturi de el, oricat de scurta ar fi acea viata, oricat ar dura, stia ca visul lui s-a indeplinit, si-a indeplinit promisiunea.

"Orice s-ar intampla, sa nu plangi, as fi distrus daca tu ai varsa si o singura lacrima"

  Incepuse sa lacrimeze uitandu-se la Jungkook, in ochii lui ca doua margele negre, ca un infinit ce nu poate fi definit, era minunat. Jungkook i-a sters usor lacrimile ce usor se scurgeau pe obrajii lui palizi.

"Iubire... Ce s-a intamplat? Ha? Vrei sa imi spui?"

  Vocea lui, atat de profunda si blanda, il facea sa se linisteasca, sa isi limpezeasca mintea, sa se concentreze numai pe el. Nu se intamplase nimic, se gandea doar la sfarsit. Spera la un sfarsit scurt, o secunda in care sa poata muri, o clipa in care isi poate spune sentimentele pentru ultima data.

  Jungkook era constient, stia, stia cel mai bine cu ce se confrunta Taehyung. Nu il putea ajuta foarte mult, voia doar sa il faca fericit. Cea ce il putea tine inca aici, langa el, fericirea. Atata timp cat era fericit putea sta in voie langa trupul plapand al iubitului sau. Sa ii vada zambetul in fiecare zi, sa ii auda rasul de fiecare data, cand doreste. Sa ii auda inima batand cand sta cu capul pe pieptul lui. Sa ii simta mainile firave si degetelele micute cum se joaca cu parul lui. Atat de minunat, atat de ireal, totusi real....

Uimiti? Adica ca am mai postat😂
Stiu, nu va faceti griji, nu mor eu prea repede