Captiv|Vkook|

capitolul 23

  O viata pe care era obligat sa o traiasca . Lanturi ce il tineau la pamant. Durerea ce parca voia sa il distruga cu totul. O mana ce il putea salva. Dar totul era ireal, stia, stia ca nu o sa fie bine. Viata lui mizerabila merita sa se termine. Doar un moment de curaj ii trebuia. Putea sa puna stop suferintei si sa termine tot ce a inceput. Tot ce a inceput cand s-a nascut. Atunci cand a facut pact cu diavolul. Un inger atat de fragil, asa de ranit, asa de distrus.

  "Taehyung!"

Vocea aceea, acea voce atat de blanda. Prima oara, o aparenta inselatoare, un barbat puternic.
A doua oara, o fiinta speciala.
Iar de a treia oara, devenise sensul vietii lui. Devenise singurul lant intreg ce il mai tinea pe pamant.

   "Ridica-te!"

Era pierdut, un inger pierdut ce voia sa isi recapete stralucirea. Singurul fapt ca exista atarna de un fir de ata, iar firul de ata era Jeon Jungkook.

  "Taehyung nu mai glumi! Nu imi place deloc gluma asta!"

Dar daca firul de ata nu ar exista? El ar cdea? Viata lui se va destrama? Desigur, raspunsul nu va fi aflat asa. Cine credea ca un inger ranit se va vindeca?

  "Taehyung! Iubire, ma auzi?"

Viata ce multi o voiau, el o dispretuia. Iubirea ce il inconjura era singura lui speranta. Daca speranta disparea? Daca ceea ce il tinea nu mai exista? Ce ar fi facut?

  "TAEHYUNG!"

Imaginea distrusa, un tablou pictat cu culorile nepotrivite. Putea fi reparat? Daca da, o sa arate la fel?

  "Nu inchide ochii! TAEHYUNG!"

Totul era distrus. Se terminase...

Servetele?
Stati linistiti, cartea are happy end :)
Totusi, doriti servetele?