capitolul 12

1K 89 9
                                    


Acelasi spital nenorocit, plin de boli, si cel mai important, spitalul in care inca zacea iubitul sau, inca inconstient. Acelasi scaun asezat langa patul incomod, aceleasi flori ofilite pe care urma sa le arunce. Chiar si floarea vietii lui se ofilea, cea mai frumoasa si pretioasa floare. Cea mai colorata floare care acum devenea incet de un alb bolnavicios.

Jungkook astepta pe scaunul vechi, tinandu-i mana mica si firava a lui Taehyung intre palmele sale mari. Avea grija parca sa nu ii deranjeze somnul, mana lui mica cu o bratara draguta, purtand o bluza alba. Totul era alb, de la pielea lui pana la peretii camerei. Singura pata de culoare erau florile ce zaceau in vaza de langa patul baiatului si hainele lui Jungkook.

La un moment dat a intrat o asistenta scunda si slabuta. Cand usa fu inchisa, Jungkook isi muta privirea pe fata ce trebuia sa ii schimbe perfuzia lui Taehyung. Aceasta il priveste pe Taehyung si dadu usor negativ din cap.

Stia ca daca a ajuns aici nu era asa simpla situatia lui. Tanarul incercand sa se sinucida, prin infigerea cutitului aproape de inima. Fusase totusi un miracol ca in prezent starea lui era stabila. Trebuia doar sa aiba rabdare si sa astepte. Taehyung nu isi putea lasa iubitul singur, nu putea sa il lase sa verse lacrimi. Ii era imposibil. Amandoi erau legati de un juramant.

'' Jura ca chiar daca vrei sa pleci, nu o sa o faci. Jura ca o sa fim impreuna mereu, jura ca vom muri impreuna..."

"Jur"

Am postat, voiam sa fac un capitol in care sa raspund la intrebari. Puteti sa puneti intrebari pentru personaje si pentru mine. Va rog muuuult 😞
Scuze pentru capitolul oribil

Captiv|Vkook|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum