Alchimia veninului

Crystal Pov.

Asa cum zicea cineva de mult cunoscut de mine "Nu fugi de ceea ce are sa ti se intample,deoarece ai sa te lovesti mai tare".A avut dreptate,intradevar. Exista multe solutii si probleme in diferite moduri de explicat. Insa dupa acel accident diferit, viata mea a luat o intorsatura brusca,ca un curasel fara frane. Mi-am pierdut echilibrul in viata normala, dar nu am fugit de moarte niciodata.

Acea zi va fi de neuitat,o zi in care a plecat, lasandu-ma singura in trenul ce ma dus catre caile nestiute ale mortii. A deraiat, asa a fost soarta. Acel tren a deraiat ucigand oameni, ucigandu-i la modul sadic. Asa a trebuit sa fie am invatat asta. Nu multi au primit o a doua sansa, dar totusi..fiecare sansa are un pret, destul de scump. 

Am vazut, cu adevarat lumina de la capatul tunelului, dar am simtit intradevar si durerea mistuitoare a mortii. Era frig si rece, iar negura ma inabusea. Nu l-am urat niciodata pentru asta, poate daca nu ma lasa singura, nu pleca si soarta nu facea ca trenul sa deraieze de pe sine, acum nu puteam sa vad lucrurile asa de diferit. Am inceput sa ma obisnuiesc cu acest lucru. Timpul le-a rezolvat pe toate, chiar si amintirile si cicatricile ramase, au trecut in interiorul meu. Am reneascut in acea zi, ca un copil pe alta lume. M-am obisnuit cu ei, prezentele lor si transformarile lor diferite, dar m-am obisnuit sa ii si ajut atunci cand o pot face. 

Nu am sa uit acea zi rece de decembrie, poate ca undeva in mintea mea va ramane intiparita pentru totdeauna. Am crezut ca ma iubeste, ca-mi poate oferi totul, dar dupa un singur telefon primit, a coborat la prima statie iesita in cale, lasadu-ma singura si fara ajutor. Am invatat din asta, cunosc senzatia neputintei si dureri. Cunosc senzatiile negre mai mult decat pe cele calde, deoarece nu prea am avut parte de unele calde. Ma numesc Crystal , si merg incet catre facultatea ce ma indeamna sa o urmez. O facultate plina de tot ce imi doresc. O a doua mea locuinta si singurul camin ce il apreciez cu adevarat. Am incercat mereu sa inteleg firea omeneasca,insa acum cu nua mea "preche" de ochi pot vedea totul diferit. De cele mai dese ori in negru dar si in alb imaculat. 

Sper sa intelegeti povestea, mea..a unei fete reneascute la viata dupa un accident tragic, dar ranita sufleteste si abandonata cand ii era mai greu. Povestea unei fete ce merge pe drumul ei presarat mai nou cu aventuri si buclucuri dar mai ales cu mistere neelucidate. 

Asta este povestea mea.. a unei fete ce poate vedea spiritele celor morti si poate calatorii alaturi de ei in lumea lor, dar care ii poate conduce pe un drum mai bun. Asta sunt eu..Crystal..o fata cu o viata diferita.