Alchimia veninului

Luate-ar dracu!

Crystal pov.

Am privit-o cu ura pe asa zisa mea prietena ce o avusesem de atatia ani. Nu gandea ca undeva poate nu e vina ei ...sau este. Nici ca-mi mai pasa, acum realizasem ca si cei mai buni prieteni te dau dracu cand sunt in spatele tau si te-ar impunge in coaste daca le stai in cale.

M-am asezat in banca si Melinda vine langa mine cu o fata de catelus nevinovat. Am indreptat privirea catre fereastra, avand inca un sentiment de scarba in stomac. 

-Crys, ce ai patit? 

-Nimic..am raspuns sec. Nici nu stiu de ce inca mai raspundeam. Pana la urma distrusese viata logodnicului ei si viata mea in acelasi timp. 

Aceasta rasufla greu si o simt langa mine zicase trista. Uite ca din acest motiv nu ploua afara sau ce? am strans mainile pe banca in pumni si am continuat sa privesc privelistea de pe fereastra. Nu baiatul ala trebuia sa moara, nenorocitul de Robert cu tot cu tarfa de langa mine trebuiau sa se duca dracului in Iad. Insa nu Dumnezeu pedepseste pe cei nevinovati. 

Toata ora nu am scos un sunet, lasandu-ma purtata de anumite amintiri, placute,neplacute dar totusi ce acolo in subcontientul meu existau. Am auzit vag soneria si m-am ridicat din banca ca o flina furioasa mergand la iesirea din clasa. Imediat ce am iesit m-am indreptat catre iesire. Prea mult pentru azi,prea multe pentru o zi.

O aud pe Melinda in urma mea si atunci am simtit cum nervii mei aveau sa cedeze. 

-Stai Crys...zice ea incet si ma prinde de mana vrand sa ma opreasca. M-am smucit din mana ei violent intorcandu-ma cu fata la ea,ochii mei reflectand doar scarba si ura fata de persoana ei.

-Ce e cu tine? de ce te porti asa? am simtit cateva secunde trstete in sufletul meu, constienta ca tradase si tradase asa subit ca nu-mi venea sa cred.Se culcase cu ce imi fusese mie mai drag si distrusese visele mele dar si ale saracului baiat ce a murit pana la urma din cauza acestui lucru.

-Sti ce? mai bine tineti gura,pana nu dai de dracu in persoana. Nu cred ca vrei sa afli ce am sau de ce sunt asa. Daca afli o sa-ti para rau. Mai bine ma lasi in pace, oricum esti o nenorocita si tu si Robert. Ultimile cuvinte fusesera sadice si din tristetea din suflet am emenat defapt furie.

Ma priveste atent si mareste privirea usor. Nu intelegea sigur dar probabil banuia ce se intampla .

-Sti.. Crys.. nu am vrut sa.. 

-Gura mica, trebuie sa aflu de la fantoma logodnicului tau ce te-a iubit ca pe un inger, ca defapt l-ai inselat si cu cine? cu ce imi era mie mai drag in trecut. Stiai prea bine,imi erai prietena si totusi ai facut acest lucru. La tine a venit Robert cand am facut accidentul de tren nu? tu l-ai sunat, s-a dat jos din tren si dupa care eu era sa mor. Ai idee ce a fost in sufletul meu nenorocito? ai ideea defapt cat a durut? sper din tot sufletul sa il ai pe constiinta pe baiatul ala nevinovat ce va prins in fapt. Nu merita sa moara, tu trebuia sa mori si menernicul de Robert, sunteti niste diavoli amandoi. 

Dupa aceste cuvinte ma priveste debusolata, trista si i-am vazut lacrimile in privirea ei. Nu-mi pasa, o meritau amandoi. 

-Dar Crys... te rog..iarta-ma.. 

-Sa te iert? nu..cere iertare celui ce l-ai ucis, nu se odihneste in pace desi te iubeste. Sti ce? luate-ar dracu si pe tine si pe Robert si sa nu te mai vad in preajma mea.Nu iert minciuna si tradarea, nu te iert. 

Am plecat de acolo ca un fulher iesind pe usa scolii rapid. M-am indreptat catre strada unde am luat un taxi si m-am dus acasa. Tot drumul m-am gandit la toate, in capul meu era o invalmaseala completa. Ma durea ca spusesem ce spusesem, dar stiam ca o merita. 

Am ajuns acasa si am intrat, vazand casa rece si pustie. Nu era ceva nou, dar imi placea asa. Am aruncat cheile pe masa si telefonul pe canapea si m-am indreptat catre camera mea, unde m-am schimbat in ceva lejer, am iesit pe balconul mare privind luna plina si am aprins o tigara tragand rapid un fum. Simteam nicotina cum imi invaluie plamanii si cum relaxeaza orice. Mi-am alungat orice gand. 

Brusc simt ceva rece in spate. M-am rezemat de balustrada mai tare si am simtit cum mi se taie genunchii. Eram prea obosita sa suport acum o prezenta fantomatica si totusi era acolo. M-am intors cu un reflex,privind acea stralucire alba din spate. Am mai tras un fum afisand un zambet bland.

-Crystal.. 

-Da? am intrebat usor, privindu-l iar pe baiatul ce inainte fusese logodnicul Melindei si ce acum ma privea calm si bland avand acelasi trandafir albastru in mana. 

-Multumesc, ai facut multe pentru mine. Daca te-as fi cunoscut mai demult, cand traiam, m-as fi putut indragostii de tine. 

Am chicotit amar, privindu-l fara reflexie in ochi. Avea dreptate,parea baiat bun ,fantoma sa era blanda. Se simtea in izul rece ce il emana ca era diferit si ca iubise intradevar pe cineva.

-Poate ca da..poate ca nu..soarta nu o facem noi.. o face El..am zis incet, lasand privirea jos.

-Ai dreptate, drept multumire... zice el incet... am asteptat sa vad ce face si am vazut apropiindu-se de mine reflexia lui argintie. Practic nu ma putea atinge, dar putea da semnale electrice ce-mi puteau atinge corpul. Am simtit acele semnale electrice blande si am putut vedea cum ma imbratiseaza, sau asa parea. Am zambit usor inchizand ochii. Emana caldura ciudata,o caldura nefireasca,nu o simtisem la nici o fantoma. Parea ca emana dragostea ce ramasese in  el.

Dupa cateva secunde apare in spatele meu, deasupra balustradei de zambeste.

-Nu am sa trac dincolo. Nu am sa trac deoarece am sa raman aici, alaturi de tine. Am sa fiu gardianul tau si am sa am grija ca nimeni sa nu te mai raneasca. Am sa fiu cel ce il poti striga in noapte cand iti este frica si am sa vin si am sa te veghez. Imi esti draga, deoarece ai tracut prin multe, am vazut cand te-am atins. Oricand am sa fiu langa tine.

L-am privit perspicace si am zambit bland si cumva fericit.

-Imi pare bine sa aud asta,imi pare bine sa-mi fac un prieten ca tine. Dar totusi..cum te numesti?

Vorbosem deja atatea cu el dar nu stiam totusi cu cine stau de vorbba, Ciudat nu?

-Christopher Light, dar ma poti striga oricand Chirs. 

-Imi pare bine sa te cunosc Chirs...am zis afisand un zambet bland. Brusc intinde mana unde avea mereu acel trandafir albastru si o intind si eu cu incredere, realizand ca acesta se face defapt un trandafir real si ca il pot tine in mana. 

-Pentru ca m-ai ajutat si pentru ca esti cu adevarat o fiinta minunata. Oricand vezi un trandafir albastru, sa sti ca sunt acolo. 

Am zambit dulce si am chicotit. 

-Noapte buna Crystal...  

-Noapte buna Chris.. am zis incet, vazand ca acesta dispare din fata mea. 

Am intrat in camera si m-am asezat pe pat, privind trandafirul. Era asa frumos, asa real. L-am asezat intr-o vaza si m-am intins in pat.  Am adormit ciudat de repede, nici un vis nu mi-a tulburat somnul cum se intampla in alte dati. 

Dimineata a venit repede, m-am trezit somnoroasa vazand soarele in fereastra mea si m-am dus la bucatarie,unde mi-am pregatit cafeaua. Intre timp o bataie in usa ma aduce la realitate. Cine sa fie asa de dimineata? m-am dus catre usa...si am deschis incet...