Alchimia veninului

Altercatia si aflarea misterului.

Crystal pov.

Mergeam pe holurile scolii mai mult buimaca. Asa pateam mereu cand o fantoma noua isi facea aparitia si-mi cerea ajutorul.Partea proasta este ca nu stiam nici cine era tipa nici tipul si nici macar fantoma. Trebuia sa ma interesez deoarece nu a dat detalii despre nimic. Aveam trandafirul in mana dreapta si ma tot intrebam continuu cum poate un lucru ce e practiv invizibil totusi sa devina real de la o fantoma? sau de ce nu intelegeam eu partea cu dragostea si ura? defapt mint, o intelegeam mai bine ca oricare. Nu mai iubeaminima imi era inghetata, dar uram cu tot sufletul acel demon ce era sa ma duca la pieire. Blestemat fie Robert.

Brusc insa in gandurile mele continuu am lovit pe cineva asa de tare ca am cazut din picioare direct in fund. Am ridicat capul ciufulindu-mi parul castaniu si lung si cand am vazut persoana ce ma lovise, deja puteam jura ca vad negru.

-Luate-ar dracu, nu ai loc de mine Robert? 

-Ciocu mic Crystal, si da-o dracu pe mata.

M-am ridicat de jos ca un fulger prinzandu-l de gularul camasii desi era mai inalt ca mine si l-am impins in primul perete cu ura, imobilizandu-l imediat.

-Ai uitat cumva ca mama o moarta ipocritule? vrei sa faci cunostinta cu cimentul nenorocitule? acesta ma privese rece, axact ca inainte, ca atunci cand se daduse jos din tren si ma lasase singura. Nu se schimbase deloc, ramasese un fustangiu si un nemernic bun de nimic pe care eu ca oarba l-am iubit ca pe ochii din cap. 

-Ia mainile de pe mine Crystal, pana nu se schimba rolurile. Cuvintele sale dure si reci ma scarbeau.Era jalnic. L-am impins in perete mai tare plina de ura. Uitase ca mama murise la nasterea mea, ca tata murise intr-un accident de masina si doar el era parsoana ce inainte ma alina complet, ma mangaia si-mi zicea ca o sa fie bine. Miciuni.

-Esti asa jalnic Robinson, ar trebui sa mori in iad, in cele mai grele chinuri. Odata in viata ta daca mai scoti un cuvant la adresa mea, sa ne facem intelesi... TE CALC IN PICIOARE .... inteles nenorocitule?

Acesta zambeste ironic dandu-si ochii peste cap. Atunci nu m-am controlat complet si l-am lovit in bilute culcandu-l in fata picioarelor mele. Acesta igneste si incepe sa bolboroseasca ceva.

-Nu te-am auzit Robinson..ai zis ceva? Da probabil ti-ai cerut scuze..sau nu..nici nu ma priveste, ti-am zis, nu sunt tarfele tale sa ne tragem de pisat impreuna, nu mai sunt marioneta ta, daca ma-i distrus odata a doua oara te duci dracu... inteles? 

Toata scoala statuse in jur ascultand conversatia. Toti erau mirati dar nu foarte, stiau de desele mele conflicte cu Robinson Robert cel ce imi fusese in trecut trei ani de zile amic,iubit, prieten de nedajde pana am realizat ca defapt era o facatura.

Am plecat de acolo imediat catre clasa, avand o senzatie de ameteala. Ceva nu era bine, simteam.Am privit in jur si langa un perete aceiasi fantoma apare privindu-ma intens. L-am privit fara interes si am dat sa merg in clasa,insa in usa a aparut iar privindu-ma. 

-Asculta-ma..cel pe care il caut este tipul ce l-ai lovit si tipa ce-mi fusese logodnica este Miranda Dark, prietena ta. Ei doi si-au batut jos de viata mea si se pare ca si de a ta. In acel moment nu am apucat sa zic ceva, ca acesta ma atinge involuntar si amintirile mele cu el, cele bune, cele rele si accidentul in tren mi-au revenit in cap, iar odata cu ele amintirile lui ce acum erau mult mai clare. Intradevar,in acel pat era Miranda iar deasupra ei sarutand-o patimas si gol era Robert. S-a rupt legatura cand in spatele meu era profesoara de chimie si fizica. Am intrat in clasa in spatele ei, ravasita de amintiri. Miranda din banca ma priveste zambind si am privit-o cu scarba.Adica si cu ea ma inselase Robert? si inca mai eram si prietene atunci.Sa ma fut in ea viata, toate-s intoarse pe dos si le afli cand nu trebuie sau prea tarziu.