Alchimia veninului

Trandafirul albastru

Am privit in jur debusolata cateva secunde. Intradevar iubeam aceasta cladire. Scoala asta nu inteleg de ce mereu ma calma, dar si colgii ma relaxau total. Erau haiosi si puteai sa porti o discutie cu ei. Am urcat scarile alene, cautand clasa S21 ce stiam ca e sala de anfiteatru unde se tine cursul de Fiziologie generala. Am mers pe holul lung alene, privind in jur studentii ce erau distrati de tot. Unora le placea altora nu. Ca oricarui om. O figura cunoscuta, ce-mi provoca greata subita dar ce aducea amintiri placute si neplacute zaresc in stranga pe hol. Nigel se pare ca nu cunostea inca termenul de "Bun simt". Lipise o tipa, blonda si cu craci inalti pana la soldul meu, de un perete lateral aprope de clasa sa, lingand-o de zor fara stres. 

Durea,inca durea si dupa acesti trei ani fara sens,in care credeam ca viata mea fara el nu poate sa existe. Si totusi uite ca exista. Exista destul de bine, desi in mine acel sentiment negru si gol abisal lasat de dragostea lui fugara a creat defapt furie ce a adus si la impas si putere de trecere peste. Da, au fost momente grele si usor de amintit, dar prefer sa le las uitarii in inconstientul meu.

Am trecut pe langa ei, avand o senzatie de scarba in stomac, da realizasem tarziu numa, numa dupa ce facusem cunostinta cu moartea ca durerea exista dar si tradarea. Am trait astia trei ani pe puntea dintre suicid si lasitate dar si de putere maxima. Am mers mai departe si am vazut clasa mea. Imediat ce am intrat deja ma luase rasul. Pablo il pusese pe Alex in pozitie de caine pe jos si acesta se facea ca arata fundul  baiatului ce facea si semne obscene. 

-Sunteti cumva Gey? am intrebat razand rezemandu-ma de tocul usii. Acestia au inceput sa rada cu lacrimi si prietena mea cea mai buna Miranda zice cu voce tare, lacrimand de ras. 

-Da numa sa-i fi vazut cum aratau unul pe altul punctele lor forte in trezire libera. Am inceput sa rad fara sa vreau, punandu-mi mana la gura dar in acelasi timp razand colorat si tare.

Am mers la banca si mi-am lasat geanta si geaca neagra. Miranda razand continuu cu sughituri ma intreaba daca vreu cafea de la dozator si o ieseala in curte la tigara. Bineinteles ca nu am putut-o refuza si am iesit amandoua din clasa continuand sa vorbim si sa radeam pe seama celor doi clovi de circ din clasa. Afara numa bine, banca de la umbra era libera, asa ca ne-am asezat savurand cafeaua si tigarile noastre abia aprinse. 

 -Si cum te mai simti azi Crys? Ma intreaba ea cu un zambet strengar pe buze. Am luat o gura din cafeaua fierbinte si am ras amuzata. Asa imi ziceau toti in loc de Crystal defapt Crys. 

-Destul de bine, am zis tragand din tigara cu o sete aparte. Cand sa zica ea ceva, m-am blocat brusc, simtind cum ochii mei castanii , lucitori se deschid la culoare brusc si undeva langa mine am simtit o prezenta race, deloc buna dar totusi era acolo undeva. Miranda stia , doar ea stia de micul dar primit dupa acest accident dezastruos astfel deja cunostea se pare micile mele blocari si scene ciudate cand ceva era in neregula. 

 -Crys.. simti cumva ceva? iam auzit glasul fetei, dar nu am indraznit sa ii raspund. Am rotit privirea in jur si am putut vedea cu ochiu liber in bataia soarelui prezenta ce statea acolo. Doar statea si se uita la noi, defapt la mine intens. L-am privit cu atentie, era un tip, binainteles fantoma, aproape transparent. Parea ud si parea ca sangera de la piept. In general fantomele cand apar raman in ultima stare de moarte. Adica cum au murit, subit, ucisi sau de batranete. Fiecare fantoma sau prezenta avea ceva aparte. Erau furioase, plapande, demoralizate sau chiar fericite. Bine...cazul fericire cam rar intalnit.

I-am facut semn Mirandei sa taca si m-am ridicat incet de pe banca, mergand cu pasi lenti catre acea prezenta. Acesta statea si ma privirea, ochii sai negri in totalitate dandu-mi senzatia de durere, parca ma ardeau pe interior. 

-Cine esti... de ce esti aici? am intrebat incet, Mirand incercand intre timp sa ma acopere, deoarece dupaia toti aveau sa creada ca vorbesc singura si nu sunt normala. Nu ca as fi. Acesta se uita la mine si am observat tarziu ca in mana sa insangerata avea un trandafir albastru. 

-Crystal, te-am cautat ca sa ma ajuti. Vreau sa trec dincolo dar inainte de asta vreau ca logodnica mea sa simta durerea ce am simtit-o eu. Vocea lui parea plapanda si trista si cand sa ma apropii mai mult dispare din fata mea aparand in spatele meu.

-Nu te apropia, nu ma pot controla si te pot ataca. Zice el incet. L-am privit iar si stiam ca deobicei fantomele ratacite pot capata o latura puternica de razbunare din cauza durerilor vietii si amintirilor ce curg prin ele.

-Nu imi este frica de tine, cine este logodnica ta? De ce sa ii faci rau? Am intrebat incet. Acesta se apropie el de mine si imi intinde mana. Am intins-o si eu fara frica, stiam ca atingandu-i umbra mainii acesta poate sa-mi trimita contacte telepatice puternice si imagini din viata sa. Desi cu timpul observasem ca incepusem sa devin bolnava putin din cauza asta, prea multe amintiri ce nu erau ale mele ma bantuiau in vise, din cauza ca le-am memorat in cap. Insa trebuia de cele mai dese ori sa fac asta ca sa stiu cu ce ma confrunt.

Cand i-am atins umbra am vazut ceea ce el patise in viata ta. 

Baiatul intrase in camera cu un trandafir albastru, cu zambet pe buze fericit ca isi va vedea logodnica cu care avea sa se casatoreasca in scurt timp. Insa in loc de fericire a fost absorbit in neant de durer ecand a gasit-o in pat cu altul. Dialogul dintre ei nu a fost prea placut, iar bataia dintre cei doi barbati fusese cruciala. El a cedat luptei zicandu-i fetei ca poate sa ramana cu amantul sau si a plecat sangerand la tampla ,mergand pe strzi fara tinta. Atunci o masina la lovit in plin cand trecuse strada pe rosu. A murit cu acel trandafir ce era plin de dragoste, ce dorea sa il dea femeii vietii lui. 

M-am trezit din asta imediat si am dat un pas in spate usor ametita. Cateodata nu suportam pe deplin contactele astea. Fantoma ma priveste rece si intelegeam de ce.

-Si ce doresti sa fac eu? cu ce te pot ajuta? nu poti trece dincolo impacat cu gandul ca poate ea e fericita? adica o iubeai , daca o iubesti si daca ti-a facut rau ii doresti fericirea de pe urma nu? 

Acesta ma priveste cumva trist si zice incet.

-Ii doresc fericirea, dar vreau sa simta macar odata durerea. Nu a venit la inmormantarea mea, nici la spital cand eram internat in coma, niciodata.Nu ia pasat, vreau sa o doara sa aibe constiinta incarcata. 

L-am privit trista si eu si am plecat privirea. Nu aveam cu ce sa il ajut, dar nu stiam sigur daca il pot ajuta. Brusc a disparut din fata mea si am simtit cum ma las pe banca ametita. Pe jos unde fusese el ramasese un trandafir albastru real. Ceva nu se lega cu cine totusi il inselase fata aia? nu putuisem sa vad imaginea clasa in mintea mea. 

Am luat trandafirul si lam privit intens. Miranda se asezase obosita jos, obosita sa ma acopere probabil. 

-Ce dracu se intampla? 

-Vezi tu, un baiat se pare ca a murit pentru logodnica sa, aceasta inselandu-l inaintea nuntii si el murind ucis de masina. Acum cere ajutorul sa il razbun, dar nu stiu sigur cine e tipul cu care il inselase, deoarece a disparut brusc.

-Vrei sa te bagi in asta? 

-M-am bagat in mai rele. Am auzit soneria si ne-am indreptat catre clasa, sperand sa  pot rezolva si enigma asta, altfel aveam sa raman cu acea fantoma pe cap mult timp, deoarece asa se intampla.