Alchimia veninului

Spune-mi ce simti.

Crystal pov.

M-am ridicat din canapea, lasand cana pe masuta din sticla.Am privit in jur si totusi, nu aveam sa cred ca se poate asa ceva.Adica e imposibil ca un om mort sa poata fi reinviat. Dumnezeu e cel ce o poate face si odata ce un om si-a pierdut constactul cu corpul imposibil sa il readuci inapoi. E lega firii. Si totusi, acea ideea ciudata data de stirea de la tv ma pusese pe ganduri grav.

Am inceput sa ma invert prin casa, fara stare. Sa-mi limpezesc gandurile. Legea echivalentei era prea mare. Imi tot venea in cap acea lege. "Ca sa castigi ceva trebuie sa dai altceva in schimb" In general cat de mare e lucrul facut, la fel de mare trebuie sa fie lucrul inapoiat alchimiei.

Era greu de crezut, imposibil. M-am dus in camera mea la leptop si am inceput sa caut pe internet despre aceasta piatra. Gasisem o gramada de solutii, dar peste tot scria ca incercarile alchimistilor de a readuce un om la viata au esuat. Toti au murit subit deoarece incantatiile erau prea puternice iar ei nu suportau spiritul intermediar. Am intrat intr-o panica euforica. Conta pentru mine acest lucru.Conta doarece doaream sa aduc persoanele dragi la viata. Mama, tata, zambetele lor dulci sa le mai vad macar odata.

In acel moment mi-a trecut prin cap si Christopher, nu intelegeam de ce. Doream sa il aduc si pe el inapoi.Sa poata traii din nou, sa poata visa, sa poata atinge, sa poata iubii. Merita din plin. Nu murise din prea putinsa sanatate si nici de capul lui. Murise din cauza celor doi nemernici buni de nimic. Totusi se zicea  ca o asemenea piatra, in combinatie cu cenusa celui decedat sau o parte din corpul sau,poate sa il readuca la viata. 

Brusc o prezenta ma trezeste din studierea mea atenta. Intorc capul si pe canapea parea sa stea Chris,privindu-ma si zambind. 

-Ce studiezi Crystal? intreaba el bland. Nu vazusem niciodata o fantoma asa prietenoasa, asa calda, asa plina de dragoste.

-Nimic interesant, am spus scurt inchizand leptopul.

Ma priveste continuu si rade. Il privesc si ochii mei senini il contureaza usor. Pariu ca daca-l cunosteam in realitate, era mai mult ca perfect.

-Iti place alchimia? intreaba el sceptic. 

-Nu stiu..nu cred..nu sunt sigura..am zis bland si am plecat privirea.

-Te vad abatuta, imi poti spune orice, sti prea bine. 

Am zambit ridicand privirea. Prezenta lui desi rece mereu ma incalzea si ma facea sa ma simt in siguranta. De cand il ajutasm,parea cel mai bun prieten al meu.

-Mi-as dorii sa ii pot aduce pe cei morti inapoi..am soptit stins, plecand iar privirea.

-Ai gasit o solutie..dar te opreste schimbul echivalent nu-i asa? 

-De unde..

-Nu trebuie sa-mi simti mereu prezenta ca sa sti ca am grija de tine. Am vazut ce studiai si cand traiam eu chiar studiam cu drag alchimia. Imi placea.

-Imi pare rau..doream sa te aduc inapoi.. 

Acesta cateva secunde tare si ma priveste cumva surprins. Il privesc si eu si continui sa tac.

-Sa ma aduci pe mine? ma asteptam sa zici ca ii vrei pe ai tai inapoi.. sopteste el.

-Ii vreau, nu zic nu..le duc dorul.Dar poate asa a fost sa le fie soarta. Dar la tine nu trebuia sa fi asa.Tu trebuia sa traiesti ca noi toti, erai tanar aveai un viitor in fata.

-Ai dreptate, dar daca ai reusii sa ma readuci inapoi.. am mai ramane prieteni?

La intrebarea lui am ridicat privirea si am simtit un fior in stomac.Un firo rece. Dupa acel fior o caldura imi strabate corpul. Ma blocase, nu stiam ce sa ii raspund.

-Da, bineinteles.Nu m-as chinui sa te aduc inapoi si dupaia sa ma fac ca nu te vad. Am zis eu chicotind usor dar nu cu foarte mult elan.

Apare langa mine si il privesc surprinsa. Se apropie de mine si imi atinge usor doar obrazul, curantandu-ma putin, facandu-ma sa-mi retrag cativa milimetri capul. Ma pivea tinta in ochii, si doamne chit ca era mort, era asa frumos. 

-Esti..sigura ca doar asta simti? eu simt altceva la atingerea ta...zice el cu un glas bland si cald. Am rosit, simtind sangele cum mi se urca in cap. Ce dracu tot vorbea acolo? simte el altceva legat de mine?

-Serios..ce simti? l-am intrebat curioasa, lasandu-l sa ma atinga din nou, de data asta acel fior electric nu ma mai face sa dau inapoi,obisnuindu-ma se pare cu el.

-Ceva cald, ceva ce rasare incet in inima ta. O caldura puternica, o caldura asa blanda. Am senzatia ca te..indragostesti. Zice el incet chicotind si se retrage de langa mine  inapoi langa canapea.

Am inceput sa rad surprinsa si  am negat imediat.

-Te inseli, sigur te inseli.De cine sa ma indragostesc? nu iubesc pe nimeni, de cand am ramas singura , am urat cam toate peraoanele din jurul meu. Am zis eu serioasa, negand continuu un posibil adevar.

-Nu stiu daca ma insel, dar simt asta.Nu stiu pentru cine simti acea caldura, insa sper sa merite. Daca e un badaran si fustangiu, am sa am grija sa ii provoc un mic "accident" nefericit. Zice el serios dar calm. Glasul i se ingrosase si ochii sai lucitori era fermecatori.

-Stai linistit Chris... nimeni nu-mi mai poate face rau..am zis razand. Acum ca venii vorba.. trebuie sa ajung in Asia. Am specificat eu facandu-i cu ochiul.

-Esti nebuna sau ce? nu ai cunostintele necesare si nici macar o putere de alchimist ce ar putea sa iti aduca ajutor. Nici nu o sa poti incepe descantecele pentru ca nu ai acea putere...

-Cum ei au putut, pot si eu. Macar merita incercat,plus de asta fac o excursie interesanta.Am zis chicotind. 

Ma priveste surprins de-a binelea. Iar eu incep sa rad mai tare vazandu-i mutra. 

-Tu cred ca ai lipsa la pasarele Crystal. Si daca faci rost de piatra, ori te afecteaza in alchimie,ori nu o sa poti incepe nimic.Doar faci drumuri degeaba sau mai rau..ramai cu sechele. Nu ai sa rezisti la incantatii.Nu au putut cei mai buni..ce te face sa crezi ca tu poti?

Am zambit smechereste si mi-am dus mana la inima. 

-Uite..asta ma face sa cred ca pot.. eu pot orice..sau mor incercand.. 

Acesta surprins zambeste si zice incet.

-Bine Crystal,las in voia ta, eu am sa te ajut sau ma sacrific ca fantoma ajutandu-te. Cand ai nevoie de mine ma strigi. Sa ai o zi frumoasa draga mea...sopteste el bland si pe canapea lasa un trandafir albastru splendid. Am zambit si l-am luat punandu-l in vaza. Am privit oglinda si mi-am zis cu incredere.

-De azi incolo.. o sa lupt..pentru toti ce nu o pot face...