Aud un glas teluric
Nu înțeleg, sunt departe de frontul amfiguric
Trag cu săgețile în dorul pustiu
Nu nimeresc perenul cenușiu
Mi-a prins părul meu de abanos
Fără pic de Amor, mă trage Eros
Mă ia de mână și mă înalță în jos
M-a întors cu fața pe dos
Blocat în noroi, privesc doar înapoi
Văd Carul cu boi
Dacă privesc înainte
Am privirea-n ochi, ochii în ținte
Visez că pierd un dinte
Și mă rog că mintea minte
Lumina e la capăt de tunel, are un ton alegru
Prin schițe albastre, verdele e integru
Psyche a ajuns un ponegru
iar cerul meu a devenit iar negru
