Imediat ce mă ridic de pe scaunul înalt de la bar și îmi iau pe umăr geanta de plajă, mâna îmi este luată prizonieră.
Sunt uimită și încă nu-mi vine să cred cât noroc am. Asemenea frumusețe de bărbat mă ține de mână, și asta după numai o oră de discuții. Nu mă deranjează gestul lui, din contră, îl ador.
Astfel mergem mână de mână spre ieșire, iar când trecem prin dreptul oglinzilor mari de la intrare, sunt străbătută de un șoc. Mă opresc în loc și-l fac și pe el să se oprească. E perfect. Noi împreună suntem perfecți.
El înalt și plin de mușchi, bronzat și cu un braț acoperit de tatuaje colorate, sigur pe sine și frumos, eu mică și palidă, slabă, dar cu mâna mea în a lui, radiez mai mult ca niciodată. El este tot ce mi-am imaginat la un bărbat. Mă face să mă simt și să arăt ca o adevărată femeie. Este perfect, iar alături de el, prind culoare.
- Ai dreptate!
Îmi ridic ochii spre ai lui în oglindă, și zâmbetul pe care îl afișează este... n-am cuvinte să-l descriu. Este perfect. Ideal. De milioane.
- Ești frumoasă și împreună arătăm minunat.
Se așează în spatele meu și-mi înconjoară mijlocul cu mâinile sale bronzate și lungi. Capul meu îi vine până sub bărbie și din nou e perfect.
- Ești mică, iar eu sunt mare. Dar promit să am grijă de tine și să te fac cea mai fericită femeie. Pentru că tu vei fi femeia mea. Iubita mea.
Femeia lui! Femeia lui! Femeia lui Mark! Iubita lui Mark. Nu pot decât să mă îmbujorez și să-l aprob. Ce-aș putea să mai spun, când asta e tot ce-mi doresc și sună atât de minunat?
Îmi sărută lung obrazul și din nou își împletește degetele cu ale mele.
- Hai să mergem, iubito.
E mare și protector, blând. Să mă ciupească cineva, sau mai bine, să-mi dea cu o piatră în cap, ca să mă trezească. E prea frumos ca să fie adevărat.
- Ești cu mașina?
- Da.
- Perfect. A mea e în service, nu știu când o iau.
Când vede că mă caut în geantă după chei, întinde mâna, și nu ezit să i le dau lui, atunci când le găsesc.
- Uite acolo, ne așteaptă Hanna.
Mergem împreună, fiecare cu zâmbetul pe buze. Singura care pare oarecum surprinsă e Hanna, care atunci când ne vede își unește sprâncenele.
Care-i problema ei? Norocul meu? Ha. Se pare că am făcut și eu ceva fapte bune la viața mea, dacă divinitatea a decis să-mi trimită așa bărbat în cale.
Îi ofer din toată inima un zâmbet superior și își dă ochii peste cap ca răspuns la gestul meu. Știu că se bucură pentru mine, suntem prietene de când ne știm, doar că eu radiez de fericire iar ea e puțin uimită de rapiditatea cu care se desfășoară evenimentele. Și eu sunt, nu pot să neg, dar inima îmi spune că el e alesul. Adică, parcă ar fi fost creat special pentru mine. Nici dacă l-aș fi făcut eu din plastilină, n-ar fi ieșit atât de perfect. Cineva acolo sus mă iubește și-i sunt recunoscătoare pentru asta.
Drumul îl parcurgem în liniște. Hanna cu mutra ei strâmbă nu spune nimic, Mark, iubitul meu, e atent la condus, iar eu nu-mi mai încap în piele de fericire.
Cred că nici în prima zi de facultate nu am fost atât de fericită. Nici când am ieșit în club prima dată. Sau la nunta verișoarei mele, când am fost domnișoară de onoare. E cel mai important moment din viața mea și fericirea e de neegalat.
- Ai o mașină frumoasă și puternică. Mă așteptam la o buburuză pentru domnișoare, nu la așa monstru al șoselelor.
- Mulțumesc.
Zâmbesc și iar nu știu ce să spun. Adică prin minte îmi trec un milion de răspunsuri, dar când să le dau glas, se risipesc toate și par o tută fără replică.
- Mi-a cumpărat-o tata. A spus că e cea mai sigură.
Și iată un adevăr spus cu atâta ușurință. Hai că parcă nu-i chiar așa rău, trebuie doar să încerc să vorbesc mai mult și poate o să reușesc să-mi înving emoțiile în discuțiile cu el.
- Bună alegere.
Zâmbesc și îi dau ultimele indicații pentru a ajunge la apartamentul meu. Hanna iese din mașină fără să spună nimic, gest de țânc alintat. Sigur o să-mi țină o predică de toată frumusețea.
- Frumos cartier, îmi place.
Zâmbesc.
- Din nou mâna tatei. Dacă tot vreau să stau singură, s-a asigurat că sunt păzită bine și am vecini buni.
- Să-mi aduci aminte să-i strâng mâna și pentru asta.
Doamne, atât de bine educat. Credeam în mintea mea că dependența de părinți o să ajungă la un moment dat să fie respinsă de un bărbat, dar se pare că m-am înșelat.
Ieșim din mașină și îmi dă cheile.
- Mark, dacă vrei poți să ții tu mașina, până o scoți pe a ta din service.
- Ești drăguță, dar nu pot să profit de bunătatea ta.
- Nu, serios, poți să o iei. Fac cinci minute până la facultate și oricum mă duc pe jos. Tu ai mai multă nevoie de ea.
Îmi sărută fruntea și îmi pune cheile în mână.
- Altădată frumoaso. Mă descurc și fără mașină, dar mulțumesc pentru ofertă. Dă-mi telefonul tău.
I-l întind nedumerită și când îl aud pe al lui sunând îmi dau seama de ce mi l-a cerut și zâmbesc.
- Acum ai numărul meu. Mâine după ce termini cursurile, ne întâlnim?
- Da, sigur. Nu vrei să urci?
- Nu, mulțumesc, altădată. Și sigur o să ai o discuție interesantă cu prietena ta, la care nu vreau să asist.
Îmi zâmbește cuceritor și iar mi se învârt ideile prin minte. Face un pas spre mine, îmi prinde fața în palmele lui mari și simt că o să mor. Mă sărută.
Mă sărută așa cum nu am mai fost sarutată în viața mea. Cu buzele carnoase îmi suge buzele mele, ușor.
- Fugi în casă și pregătește-te pentru examenul de mâine. Mă suni după cursuri.
Atât de scurt? Îmi întoarce spatele și pleacă zâmbind. Scurt dar intens.
Cine se trezește de dimineață...scrie!
Spor la citit😘😘😘
