Plâng. Și dacă acum nici o oră îmi venea să plâng de bucurie, acum plâng de supărare. Plâng pentru că prietena mea cea mai bună, sora mea, m-a trădat. Plâng pentru că mă judecă și pentru că nu se bucură pentru mine. Plâng pentru că este geloasă pe mine și pentru că îi place bărbatul care mă vrea pe mine. Atât de supărată și dezamăgită nu am mai fost niciodată. Trădată.
Mă ridic din pat fără tragere de inimă când îmi aud telefonul sunând pentru a cincea oară, si jur că dacă e ea n-am să-i răspund. Asta nu se poate numi prietenie. M-am mințit atâția ani de zile singură. Și eu ca proasta mă bucuram de fiecare dată când apărea cu câte unul nou.
Mark!
- Alo?
- Bună iubita mea frumoasă, ce faci? Știu că am zis că vorbim mâine, dar nu m-am putut abține să te sun.
Și iată cât de ușor îmi revine zâmbetul pe buze. Afurisita, nu-i place de el, auzi. Cea mai mare gogomanie pe care putea să o spună.
- Mă bucur că m-ai sunat...
- Ești supărată? Ai o voce ciudată. Spune-mi cine mi-a supărat iubita, ca să știu pe cine trebuie să bat. Nu permit nimănui să te supere.
Și zâmbetul se transformă în chicoteai când îi aud amenințările.
- Ori prietena aia a ta? Oricum e cam ciudată, ai văzut cum se uita la mine?
- De unde să văd dacă eram cu spatele la ea? Cum se uita?
Îl aud cum își drege vocea nervos și face o pauză scurtă înainte de a continua.
- Ciudat. Dar lasă, nu contează asta, spune-mi cine te-a supărat.
- Nimeni.
- Uite care e treaba, iubito. Mie nu-mi plac secretele. Și dacă vom avea o relație, așa cum îmi doresc, nu le accept. În primul rând trebuie să fim deschiși unul cu celălalt și să nu ne ascundem lucruri. Deci?
- Hanna...
- Ce ți-a zis?
- Că nu-i place de tine. Și că ne mișcăm prea repede.
Când începe să râdă, iau telefonul de la ureche și mă uit ciudat la el. Ce dracu am spus amuzant?
- Și de asta ești tu supărată? Că nu-i place ei de mine? Ăsta e un lucru bun și m-ai liniștit și pe mine, pentru că aveam impresia că-i cam place. Dar oricum, nici mie nu-mi place de ea, dar o să încerc să o accept de dragul tău. Cât despre rapiditatea cu care s-au întâmplat lucrurile...
Face o pauză, iar eu îmi admir unghiile și îi ascult respirația în telefon. E drept că într-o oră am făcut cunoștință și m-am și îndrăgostit, dar bănuiesc că e normal. Dragoste la prima vedere. Ținând cont că am încercat de atâtea ori și nu a ieșit nimic, ori e la prima vedere, ori nu mai e deloc.
- ...Și eu sunt puțin speriat, dar ce să fac dacă îmi place de tine? Poate te-am grăbit totuși și prietena ta are dreptate. Nu trebuia să-ți spun tot ce gândesc.
- Nu...
- Ba da. Uită-te la mine! Niciodată n-am mai sunat o fată, și atât de repede. Trebuie să-ți dau mai mult timp, să te gândești dacă mă placi atât de mult pe cât te plac și eu. Nu vreau să ne grăbim și să o dăm în bară pentru că îmi place cu adevărat de tine și n-aș vrea să te pierd dintr-o prostie.
- Mark...
- Iubito, are dreptate. Și eu sunt speriat ca naiba. Mai ales că deja îmi e dor de tine. Dar nu e bine. Simt că nu e bine și dacă tu nu simți același lucru pentru mine, o să sufăr rău de tot. N-am plâns niciodată după o fată, dar după tine aș plânge sigur.
Ce prostii spune? De ce să plângă dacă eu sunt îndrăgostită până peste urechi. Și când mă gândesc că exact astea erau și temerile mele...
- Nu trebuie să îți faci griji pentru că și mie îmi place foarte mult de tine. Și poate are dreptate, și ne grăbim, dar cui îi pasă? Din moment ce simțim la fel, nu trebuie să ne facem astfel de griji absurde. Ea poate nu a auzit de dragoste la prima vedere, dar eu deja cred în ea.
Și vorbesc sincer și din inimă. M-am îndrăgostit și o să-mi apăr dragostea de oricine ar încerca să-și bage coada între noi.
- Nici eu nu credeam în dragoste la prima vedere, dar acum sunt fanul ei declarat. Îmi place mult de tine, iubito.
- Și mie de tine. Ești bărbatul visurilor mele.
Primele raze de lună ne prind vorbind la telefon. Este atât de ușor să te îndrăgostește de el... Dar faptul că răspunde sentimentelor mele cu atâta înflăcărare, e noroc chior. Sunt o norocoasă!
Spor la citit😘😘😘
