Înainte de examen am reușit eu, într-un fel sau altul, să o evit pe Hanna, dar acum nu mai am scăpare. Regret anii de prietenie care s-au dus pe apa sambetei într-o clipită, dar nu o mai pot lăsa ca pe ea. Poate sunt capabilă să iert multe, ceea ce cred că am și dovedit în relația noastră, dar nu și de data asta. Faptul că nu poate să se bucure pentru mine și minciunile pe care a ales să mi le servească...
Vine spre mine și mă prefac ocupată cu telefonul, citind ultimul mesaj de la Mark, primit de dimineață.
"Bună dimineața raza mea de soare. Îți doresc succes la examen și să ști că gândurile mele sunt mereu cu tine. Mă anunți când termini cursurile."
Zâmbesc iar, intrată fiind în lumea mea de basm, dar vocea fostei mele prietene e ca un duș enervant și rece.
- Bună Moni.
O ignor, recitind mesajul iar și iar, până ajung să-l rețin.
- Tot mai ești supărată pe mine?
Se trântește pe unul din scaunele libere de la masa mea, și pe principiul 'dacă tu nu mă vrei, eu te vreau', începe să turuie.
- Nu vreau să ne certăm din cauza unui băiat, niciodată nu am făcut-o, ce naiba? Noi suntem surori.
Aha. Am fost. În prostia mea chiar o consideram o soră și o tratam ca atare.
- Nu poți să fii atât de bleagă și să te întorci împotriva mea atunci când îți spun ce gândesc. Mereu am făcut-o, amândouă. Poate că nu-ți place ce auzi, dar asta nu înseamnă că nu-i adevărat ce-ți spun. El nu e pentru tine, ești prea slabă pentru el, crede-mă.
E pentru prima oară când mă uit la ea de când a venit și nervii pun stăpânire pe mine.
- Și cine ar fi potrivită pentru el, draga mea prietenă? Te pomenești că tu!? Află că îți răcește gura de pomană și n-am să renunț la primul bărbat care-mi place fiindcă așa spui tu. N-am nevoie să-ți placă ție de el, dar mă tem că exact asta se întâmplă. Lasă-l tu, să-l iau eu.
Face ochii mari la mine, dar nu pot să-mi scot din minte felul în care mi-a spus Mark că se uita la el. Asta e, e evident, îl vrea pentru ea și faptul că mă place pe mine, o scoate din minți și o face să spună rahaturi.
- Cred că glumești!
- Ba deloc. Să nu crezi că nu mi-am dat seama că ăsta urmărești. Îmi împui mie capul cu rahatul, sperând să te cred, cum o făceam de obicei, ca să pui tu mâna pe el. Țeapă! N-am să-ți dau satisfacție!
- Moni...
- Ce? Zi, ce ai de zis?
- In primul rând să vorbești naibii mai încet că se uită lumea la noi, și apoi să mă asculți.
Mă uit și eu în jur și când văd atâtea fețe curioase, mai că i-aș înjura cu voce tare.
- N-am nici un interes la Mark, crede-mă. M-am împăcat cu Jb și merge bine între noi.
Încep să râd ca apucata și nu poate să mă oprească nici privirea ei mirată, nici toți ceilalți gură-cască. Să-mi admire dinții dacă le place, dă-i naibii de fraieri.
- Am auzit de atâtea ori replică asta... Când Jb, când Jack, Ian, Paul și câți naiba au mai fost. Chiar vrei să te cred? Serios?!
Fața ei mirată îmi spune că nu m-a mai văzut niciodată așa, și trebuie să-i dau dreptate. Niciodată nu i-am mai spus cât e de vagaboantă.
- Ok, să presupunem că te cred. Te-ai împăcat cu Jb... Când te-ai împăcat?? Ieri când a venit Mark la noi, țipai că suntem singure și disponibile. Că suntem, da? Reții, suntem.
- Dacă mă asculți și nu mai faci atât circ, aș putea să-ți explic. Dar tu ești în lumea ta așa, nu vezi decât Mark în fața ochilor.
- Hai să-ți explic eu, draga mea. Dacă Mark s-ar fi dat la tine, era cel mai mișto tip. Adio Jb și câți ți-au mai trecut ție prin asternuturi. Era cel mai mișto și începeai iar să-ți cauți rochie de mireasă, așa cum faci de fiecare dată când apare unu nou în peisaj.
- Ești nebună, nu te recunosc.
- Lasă-mă să termin. Cum Mark nu s-a dat la tine, și șoc! S-a dat la mine, e nașpa rău. E cel mai periculos, e un lup fioros care o să mă mănânce, pentru că n-am ars-o aiurea cu alții până acum și n-am experiență. Corect?
Pare... nu știu cum să spun, dar fața ei e ciudată rău. Aș vrea să spun că am deconspirat-o, dar nu știu ce să cred. Nu se poate citi nimic pe chipul ei.
- Știi ce-i corect, Moni? E corect că ești cea mai mare proastă care există pe fața pământului. Asta-i corect. E corect că într-o zi o să-mi dai dreptate, corect! Dar în ziua aia s-ar putea să nu mai fiu lângă tine, pentru că la fel de corect, în mintea ta, eu vreau să-ți fur iubitul.
Se ridică de la masă și acum eu sunt cea care nu mai înțelege nimic. Atât de invidioasă, și aruncă cu vorbe atât de grele...
- E corect, draga mea, că am umblat cu mulți bărbați, dar nu m-am culcat cu toți. Și la fel de corect este că am să fiu mereu alături de tine, chiar dacă nu vrei. Poate greșesc eu, mi-aș dori, dar dacă va veni ziua când o să se adeverească temerile mele, poți să mă suni. Nu trebuie să-mi spui nimic, doar să mă suni și eu voi fi alături de tine.
- Niciodată!
Neața. Mi am găsit curajul să încep un capitol și a ieșit frumușel. Cine credeti ca are dreptate, Hanna sau Monica? Spor la citit😘😘😘
