Este prima noastră viață

Capitolul II

A doua zi, a trebuit sa ma trezesc la ora 6 jumate, pentru a putea fi la scoala la 8. In aceasta dimineata, am reusit sa imi beau cafeaua cu mama in liniste. Cand sa plec mama mi-a mai dat niste bani de buzunar, chiar daca nu ii cheltuisem pe toti. Ai mei mereu imi dau multi bani, ca sa nu le simt lipsa si pentru a se revansa.

Am avut noroc azi , pentru ca atunci cand am ajuns in statie a ajuns si autobuzul, acest lucru facandu-mi dimineata mult mai frumoasa. Dupa 2 statii de mers, in costiugul asta imbaxit, cu adolescenti si cu oameni mai in varsta, care se luau de tine, urca Luca. Acesta nimereste, din cauza aglomeratiei, langa mine. Incepuse sa imi bata inima super tare si sa ma simt putin emotionat, pentru ca stam unul langa altul. Nu stiu ce este cu mine, simt ca daca mai stau asa mult timp, o sa pot sa oresc o masina din cauza rosetii din obrajii mei. Acesta nici nu se uitase la mine. Ceea ce ma dezamagise un pic. Era singura persoana care voiam sa ma bage in seama, iar el se prefacea ca nu ma cunoaste. Poate nici nu isi aminteste de mine. Adica eu sunt un nimeni. Nimeni nu ma observa, am dat la inceput vina pe inaltimea mea dar nu este asta cauza, eu sunt o persoana neplacuta de ceilalti. Nimeni nu ma suporta, poate de aceea nu pot sa ma bag in seama cu oricine.

Autobuzul franase mult prea busc, iar eu cum eram prins in lumea mea, nu am putut sa ma tin pe picioarele mele. M-am sprijinit de persoana de langa mine. Incepusem sa tremur si sa ma panichez. Stiam cine este langa mine si de cine m-am sprijinit. M-am despartit rapid de acesta si mi-am lasat privirea in jos, ca sa nu se poata vedea cum m-am inrosit.

-Imi pare rau. Vocea mea tremurase, nu voiam asta. Nu voiam sa stie ca ma afectat ipostaza de mai devreme. Nu voiam sa stie ca ma jenat ce tocmai s-a intamplat. Cine stie ce crede despre mine? Si totusi nu mi-a raspuns. Doar s-a uitat in fata, fara sa ma bage pe mine in seama. M-am simtit prost, deoarece voiam sa vad macar o umbra de emotie venita de la el. Acesta iar se preface ca nu s-a intamplat nimic mai devreme. Acest baiat este mult prea ciudat si totusi este atat de frumos incat m-as uita la el toata ziua.

Elliot la ce te gandesti? Logic ca nu te baga in seama. De ce te-ar baga in seama? Nu vezi cum arati? Nu are cum sa te placa. Nici macar nu stiu de ce te gandesti ca ar putea fi gay. Se vede ca ii plac fetele si acestea il plac pe el. Tu esti dor un nei ca nimeni care se crede tare.

Cand am coborat din autobuz, simteam nevoia de a fuma o tigara pentru a putea sa scap de bataile iregulate ale inimi. Nu mai voiam sa simt asta, dar inima mea nu era de acord cu mine. Pe drum iar am dat de fostul meu, ceea ce ma facut sa imi dau seama ca eu, chiar nu mai simteam nimic pentru el si totusi ma mirat ceva. Acesta vorbea cu Luca. Pareau a fi prieteni. Ma intrebam daca ar fi putut fi impreuna. Acest lucru ma facut sa ma intristez si totusi am decis sa merg mai departe, pentru a nu imi mai face rau. Nu inteleg de ce cei doi vorbeau. Nu inteleg de ce Luca vorbeste cu el si nu cu mine.

Era de asteptat sa vorbeasca cu el. Ce ar putea sa vorbasca cu un fraier ca mine? Mai bine vorbea cu el, care era atat de bun si de grijuliu. Eu am invatat totul despre acea persoana si totusi el nu a putut sa ma vada pe mine. Oare de ce eu pot sa imi dau seama ce simt altii si ei nu isi dau seama? De ce nimeni nu ma observa, cand eu vad pe toata lumea?

Cand am ajuns in clasa, m-am trantit in banca. Am primit un mesaj de la Ami, care imi amintise ca ea nu vine azi. De 2 saptamani tot imi repeta, ca nu vine in a doua zi de scoala. Toate evenimentele de azi dimineata, m-au facut sa uit ca nu am cu cine sa vorbesc despre ce mi s-a intamplat. Voiam sa vorbesc cu cineva si totusi nu voiam sa o ingrijorez pe Ami. Mi-am scos foile albe imaculate si creioanele speciale, am inceput sa conturez. Ador sa desenez, sa cant cu vocea, pianul, chitara si cam atat. Nu ma pricep la dans, l-am incercat pe toate deoarece mama voia sa fac si eu ceva cand eram mic, iar acuma ii multumesc.

Eram adancit in gandurile mele si in desenul pe care il conturam asa ca nu am realizat cand a intrat profesoara de mate in clasa.

Ora aceasta, era una din cele mai plictisitoare. Nu aveam chef sa o ascult pe profa. Stiam ca nu o sa predea pentru ca este a 2 zi de scoala asa ca mi-am continuat desenul, neavand ceva mai bun de facut. Deja voiam sa plec acasa, dar mai aveam 5 ore, iar eu ma simteam deja rau. Eram singur in banca si nu mai aveam cu cine sa vorbesc liber.