Este prima noastră viață

Capitolul XIV

Trecuse deja o luna de cand sunt cu Luca si pot sa spun ca a fost cea mai frumoasa luna din viata mea. Am fost la intalniri, ne-am plimbat prin parc, am fost la scoala impreuna. Am petrecut fiecare minut al zilei impreuna. Puteam sa spun ca sunt extrem de fericit. Deja uitasem relativ de Lucifer, care nu a mai aparut prin visele mele. Viata mea era linistita.
Pot sa spun ca dupa incidentul de la cafenea, Luca a inteles intr-un sfarsit ca Fabian este numai verisorul meu mai mic chiar daca nu ii place comportamentul acestuia. I-am mai explicat si faptul ca el cu Andrei sunt de prea mult timp impreuna pentru al lasa pe acesta pentru mine.
Pot sa spun ca, colegii au inteles mai repede decat acesta ce relatie am eu cu verisorul meu. Ami ma injurat chiar, pentru ca nu i-am spus ca am un verisor atat de adorabil. Ei doi chiar s-au imprieteni, avand multe in comun. Totul era frumos in viata mea.
Momentan eram la Luca in casa, el fiind la un meci de fodbal cu caietii. Laura era acasa, imi era dor de prezenta ei in viata mea. Problema este ca nu o mai pot vedea numai ca pe dadaca mea, este mama iubitului meu iar asta nu se poate schimba. Ea inca nu stie ca eu, cu fiul ei avem o alt fel de relatie inafara prieteniei si nici nu as vrea sa ii spun. Nu este inca momentul. Vreau sa stiu sigur ca si Luca vrea asta. Nu vreau sa iau initiativa de ai spune, plus ca imi convine. Nu vreau sa isi faca o alta impresie despre mine. Stie ca eu sunt gay, dar copilul ei. Nu stiu daca va reactiona la fel de bine si nici nu vreau sa aflu.

-Eliot, iar ai intrat in lumea ta? Nu stiu ce este cu tine. Pare ca nu ma mai asculti.

-Nu stiu despre ce vorbesti. Mereu am fost atent la tine.

-Atunci ce am spus mai devreme?

-Ca ai fii incantata sa ma tii la tina sa imi dai cele mai bune mancaruri, de la cea mai buna bucatareasa din lume?

-Nu am spus asta dar te iert. Logic ca o sa ramai la cina, poate o sa ajunga Luca pana atunci. Nu prea mai sta pe acasa in ultimul timp, oare si-a facut o iubita?

In capul meu se derulau cuvintele „are un iubit si acela sunt eu" dar m-am tinut sa nu le spun. Mi se parea palpintant gandul la o relatie secreta. Era mai interesant asa, fara sa dam explicatii despre cum suntem noi si fara sa ne intrebe cineva daca ne intelegem bine. Este o relatie mai personala, mai intima. As vrea ca acest mister sa mai ramana. Nu imi dorec sa mai afle si alt cineva.

-Nu am nici cea mai vaga idee. El nu mi-a spus nimic de vreo iubita sau ceva in genul.

-Credeam ca macar tu sa stii ceva. Mie oricum nu imi spune prea multe.

Mai sorb o gura din cafea pe care o aveam in fata mea. Ador cafeaua facuta de Laura. Este mai buna chiar si de cat cele de la cafenele. Mereu mi-a placut sa stau cu ea si sa barfim.

-Tu ai pe cineva?

M-am inecat cu cafeaua pe care o savuram. Intrebarea ma luase prin surprindere. Ea stie de povestea mea incheiata cu Bogdan si faptul ca iubita lui inca ma suna sa se ia de mine. Nu a fost o despartire placuta, amenintarile cu bataia sunt mereu bine venite chiar si acuma.

-Nu chiar.

-Deci iti place de cineva.

-Putem sa spunem si asa.

-Cine este?

-Nu ai de unde sa il cunosti. Ce mincinos bun sunt.

-Hai, spunemi detalii. Cum este, cum arata, este frumos, destept?

-Este inalt, cu parul castaniu, ochii caprui inchis si este cu adevarat superb. Este cel mai frumos baiat pe care l-am vazut vreodata. Ma topesc de fiecare data cand il vad. Nici nu iti imaginez cum m-am facut de ras in primele dati cand am vorbit sau cand am facut contact vizual cu el. Nu puteam sa spun ca o mint in intregine. Asta este povestea de la inceput. Este exact ce am simtit la inceput si ce simt si acuma.