Este prima noastră viață

Capitolul XII

Dupa cam o ora, in care eu si cu Luca am asta lipiti unul de altul, acesta a trebuit sa plece. Am inteles ca avea si alte planuri dar ma simteam asa de singur acum ca el nu mai este langa mine. Voiam sa il rog sa mai stea cu mine inca putin dar nu puteam. A spus ca seara trebuia sa o ajute pe mama sa cu cateva trebuiri prin casa, dar acesta a stat la mine. Trebuia sa o ajute si intelegeam asta. Nu puteam sa il tin doar pentru mine. Daca mar auzi Laura ca ii fur fiul m-ar bate. Nici nu stiu cum va reactiona daca va afla de relatia noastra. Nu vreau sa fie dezamagita de mine sau de Luca. Nu voiam sa nu mai fim asa de apropiati. Nu cred ca o sa o deranjeze asa de tare. De ce ar deranja-o? Cel putin stie de mine ca sunt gay si nu a avut nimic de spus in privinta asta. Dar Luca este fiul ei. Eu nu sunt. Asta ma panichiaza.

Nu vreau sa fie dezamagita de el. Nu vreau sa il vad suferind dupa respingerea parintilor. Nu vreau sa fie si el ca mine. Nu vreau sa raman singur. Stiu ca Laura este singura care il iubea inainte sa apar eu. Este singura care statea cu el si nu vreau sa stric asta. Laura a suferit mult dupa tatal lui Luca, chiar daca nu lasa sa se vada asta. Nu vreau sa sufere din nou. Eram din nou negativist. Iar voiam ca toata lumea sa fie fericita. Voiam ca toti din preajma mea sa fie fericiti. Nu voiam sa ascult suferinta nimanui, chiar daca toti ma ataca. Toti se descarca la mine. Toti ma umple cu tristetea lor. Vreau ca toata lumea sa fie fericita. Este singurul lucru pe care il cer. Nu ma mai pot ruga pentru fericirea mea. Am obosit. Sunt extenuat. Nu mai pot sa fug dupa fericire. Vreau sa o primesc de la Luca, dar nu vreau sa ii iau lui fericirea. Asta ar fii atat de egoist din partea mea. Ar fii egost sa ma hramesc cu fericirea lui, iar el sa ramana fara.

Plecarea sa ma facut sa ma gandesc la tot felul de lucruri deprimante. Am nevoie de el.. nu vreau sa raman singur. Nu mai vreau sa simt singuratatea asta. Vreau sa fiu inconjurat de zambetul lui molipsitor. Eram dor de 24 de ore impreuna si deja sunt dependent de el. Asta nu este normal. Nu este de loc normal. Lucrurile par mult prea grabite. Toate sentimentele astea sunt prea bruste. Ce se intampla cu mine? Nu imi place sa fiu asa de dependent de cineva. Nu vreau asta. Urasc asta. Vreau sa luam lururile usor. Este mai bine asa. Nu vreau sa il sperii, abea l-am castigat. Nu vreau sa fuga de mine. Mai bine mi-as suprima aceasta dorinta de a fii in permanenta cu el. Nici nu stiu de unde vine sentimentul asta. Nu vreau sa investighez. Vreau sa ramana necunoscut. Vreau doar sa ma relaxez putin.

Am hotarat sa ma duc la culcare. Nu mai aveam energie sa mai stau treaz. De obicei dorm mai bine de 12 ore cand pot, iar azi am dormit in jur de 8 ore. Aveam nevoie de somn. Voiam sa treaca mai repede timpul ca sa il pot vedea. Chiar daca era abia ora 15, am hotarat ca somnul este cea mai buna alternativa in a trece timpul. M-am deplasat lenes pana in camera mea, intrebandu-ma cat o sa mai intarzie ai mei. Poate s-au hotarat sa ia masa in oras. Cel mai probabil asta era cauza intarzierii lor. Tata trebuia sa plece in seara asta, asa ca se bucurau de timp pentru ei. Eu nu eram in ecuatie. Eu niciodata nu am fost in ecuatie.

Cand am simtit asternuturile patului sub mine, am putut sa ma relaxez. Nici nu imi dadusem seama cat de incordat eram. Muschii ma dureau din cauza disconfortului creat de incordarea mea. Imi era asa de somn, iar mirosul lui Luca inca imprimat in asternuturi, ma ajuta sa adorm mai rapid.

" Iar eram scufundat in intuneric. Iar pluteam fara sa imi dau seama unde sunt, doar stiam ca sunt protejat. Ma simteam asa de relaxat. Era la fel de bine ca prima da. De cata asta nu mai aparuse lumina. Ramasese intunecat. Nu mai eram in acea sala. Nu mai erau oameni cu aripi. Eram intr-o camera. Totul era atat de sumbru si deprimant, dar pentru un anumit motiv, ma simteam asa de bine. Parea ca am ajuns acasa. Parea ca asta este locul meu. Era o camera cu un pat impunator, din lemn negru. Era superb. In partea stanga a camerei era un sifonier, acesta fiind iment. La fel ca patul, era de un negru patrunzator. De fapt toata camera era umpluta de mobila neagra, cu peretii vopsitii intr-un rosu putred.