Este prima noastră viață

Capitolul IV

Am ajuns acasa in sfarsit. Dupa ce ai plecat tu, ma simteam pentru prima data in acest mult timp singur. Nu mai voiam sa fiu singur si totusi nu puteam sa am pe cineva langa mine. Stiam ca trebuie sa raman singur pentru binele meu si pentru sanatatea mea psihica. Nici cand eram cu Bogdan nu am putut sa simt aceasta forma de singuratate, dupa ce ma indepartam de el si totusi tu mi-ai facut ceva care ma face sa ma mir de faptele mele. Nu stiu ce este acest sentiment si totusi vreau sa il invat stand cat mai aproape de tine pentru mai mult timp. Vreau sa invat ce mi se intampla cu ajutorul tau, vreau sa ma apropii de tine cat mai mult, dar imi este asa de frica de acesta stare a mea si nu vreau sa se agraveaze. Nu vreau sa te indepartez din cauza emotiilor mele care nu imi pot da pace.

Ajuns acasa m-am dus in bucatarie sa vad ce pot sa imi fac de mancare. Ti-am promis ca o sa am mai mare grija de sanatatea mea asa ca o sa incep sa invat sa fac si de mancare numai sa iti fac pe plac. Sper doar sa nu mor dupa ce o sa mananc mancarea facuta de mine, sper doar ca stomacul sa nu mai protesteze si sa fiu bine maine.

Dupa ce mi-am facut paste carbonara m-am dus in sufragerie sa ma uit la televizor si sa mananc in acelasi timp. Am dat pe posturile de desene pentru ca este singurul lucru la care imi place sa ma uit cand sunt acasa, asa ca mi-am putut savura minunatele mele paste, care nu aveau un gust asa de rau.

Terminasem de mancat si deja ma plictisisem de televizor, asa ca m-am dus in camera mea unde m-am schimbat in ceva mai comod cum ar fi niste pantaloni de trening si un tricou mult prea larg pentru mine. Mi-a pus pe umeri paturica pufoasa pe care am primit-o de la cele mai bune prietene ale mele de ziua mea. Bine ele mi-au luat paturica dupa ce le-am batut la cap cam 3 saptamani ca o vreau si au cam fost obligati sa mi-o ia, dar nu pot sa spun nimic.

Dupa toate astea m-am pus in mijlocul patului cu leptopul in brate si am inceput sa-mi caut un serial si totusi nu aveam nici un chef sa ma uit asa ca am renuntat dupa jumate de ora de cautare. Am intrat pe telefon unde erau multe mesaje pe wapp, de la grupul clasei, asa ca am intrat sa vad despre ce se vorbea. Majoritatea lucrurilor erau legate de orele pe care le avem maine, toti ii spuneau lui Luca pentru ce o sa trebuiasca sa se pregatesca, iar acesta le raspundea simplu.

Atunci mi-am dat seama ca am numarul lui de telefon asa ca l-am trecut in agenda "Luca <3„. Imi batuse asa de repede inima cand am pus emoticonul la sfarsit, asta facandu-ma sa pup ecranul de la telefon si sa incep sa ma rostogoles in pat cu un zambet asa de larg incat nu credeam ca este natural sa pot sa fac asa ceva.

Dupa atata invarteala prin pat primisem un mesaj asa ca ma hotarasc sa vad de la cine este.

Maria: "Elliot vezi ca in 10 minute sunt la tine„

Eu: "Cine a spus ca poti sa vii? De ce mereu va autoinvitati la mine acasa?„

Si asta este una din cele mai bune perietene ale mele care imi face viata mai scurta pe zi ce trece. Eu impreuna cu inca 3 fete am copilarit impreuna si am fost in aceeasi gradinita si scoala primara. Ne-am despartit abia cand am intrat la liceu fiecare lund-o pe o alta cale, dar am ramas la fel de apropiati. Ele au o obsesie sa vina la mine acasa neanuntate. Acum ma mir ca mi-a spus ca vine in 10 minute la mine pentru ca la cat de bine o cunosc eu putea sa intre direct la mine in casa si sa vina direct in camera. Anul trecut m-am trezit cu Irina in pat cand m-am trezit. Asta pot sa spun ca ma socat pe vremea aia dar acuma nu ma mai mira nimic la ele.

Nici nu ma oboseam sa mai cobor si sa o invit in casa sau sa fac curatenie pentru ca imi era mult prea lene si nici nu imi pasa daca vedea ca este mizerie in camer. Nimic nu le mai uimeste pe fetele astea si pot sa jur ca nebuna de Maria vine sa fumeze o tigara cu mine pentru ca ai ei nu stiu ca ea fumeaza si nu vrea sa fie prinsa asa ca vine de fiecare data, fiind la 5 case distanta de a mea.