MALIK.

TWENTY - TWO

Notă; ascultați melodia atașată pentru un efect mai bun, enjoy!

Niciodată nu m-am simțit mai umilită, începeam să regret că mi-am ascultat ambițiile și am intrat într-o astfel de lume, cum de mă deosebeam atât de mult de ei? îi priveam și nu înțelegeam ce vor să ascundă prin acele bucăți de piele ascunse sub tatuaje, erau reci, duri cu ei înșiși.

Cred că era momentul ca eu să fiu dură cu mine însămi, mă scufundam într-o stare căreia nu îi puteam face față, cuvintele și jocurile lui Malik îmi lăsau un sentiment rece în tot corpul.

Am ajuns în cameră și am introdus cheile grăbit în broască răsucind încheietoarea, voiam să fiu sigură că nimeni nu o să îmi mai perturbe liniștea.

M-am așezat jos lângă pat cu genunchi ghemuiți la piept, geamul stătea întredeschis, dar vântul bătea suficient de tare ca perdeaua să se reverse prin cameră.

În minte aveam atâtea întrebări, dar nimeni nu îmi răspundea la ele nici măcar eu nu știam răspunsul, mă gândeam la ai mei, la fratele meu și durerea din piept se accentua.

Apoi Malik se inflirta în gândurile mele, era dureros să mă gândesc la el după cele întâmplate, de fiecare dată când respiram mă durea pieptul și rănile care prinseseră coajă se desfăceau la loc.

Era vina mea, eu mi-am provocat singură toată suferința, dar nu era nimeni care să-mi explice ce trebuie făcut acum.

După câteva ore;

M-am așezat în patul gol și rece, stăteam ghemuită sub cearșeaf și îmi simțeam perna udă de la lacrimi, țigara lui Malik își lăsase aburul prin toată camera și mirosul pielii lui se inflirtase în cearșeaf.

Nu era bine să stau aici, zilnic l-aș fi văzut pe Malik, dar nu știu cât de bine ar fi să nu-l mai văd acum când devin ușor depedentă de ceea ce îmi oferă el.

Ți-am zis că o să distrugi totul, nu o să meargă la infinit să fii o patetică.

Îmi spune conștiința și îmi îngreunează starea, din nou.

– Și ce ar fi trebuit să fac? să-i cedez ca să-i ofer satisfacția morală că m-a avut?

Mă ridic pe coate și îi răspund vocei din capul meu.

Gândește-te doar; dacă îl ignori pe Malik atunci de ce nu îi acorzi o șansă lui Demir?

– O șansă? ar merita-o, m-a ajutat într-o situație ca asta, dar e..

Îmi las mâinile pe lângă corp și mă las pe spate.

Dar ce? totul e diferit când te atinge Malik, nu? simți totul diferit și nu poți să similezi ceea ce simți față de Demir?

Avea dreptate, era incomprabil felul cum mă făcea Malik să mă simt, cum toată musculatura mea se încordează când el mă atinge, cum pielea mi se întărește și simt un tremurat care se termină ca un curent prin tot corpul.

Când te-a atins Demir ai simțit asta?

– Am simțit atracție, dar atingerea lui nu mi-a trezit nimic decât..

Decât?

Insistă vocea din mintea mea, dar eu prefer să nu îmi răspund.

– Las-o baltă, nici nu știu de ce continui să vorbesc cu tine, ești dovada faptului că încep s-o iau razna.

Râd în bărbie și îmi trântesc mâinile pe lângă mine.

Gâtul mi se uscase și m-am ridicat să-mi iau un pahar cu apă, în frigider era doar bere și alcool tare, stomacul mi s-a sucit doar când mirosul de alcool mi-a pătruns în nări.