MALIK.

TWENTY - SEVEN

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată, enjoy!

Haide, e doar o petrecere. Ce se poate întâmpla din nou?

Îmi spune mintea, dar inima o dezaprobă știind că o să fiu rănită din nou. Cumva îmi era frică să mă mai apropii de Malik, motivele erau destule.

– Nu o să te ascult, o să rezist tentației ăsteia.

Încerc să elimin posibilitatea că eu să merg din mintea mea și mă așez la birou.

Oftez când din greșeală sticla cu soluția parfumului s-a vărsat, deveneam atât de neatentă când mă gândeam la Malik.

Era parfumul la care lucrasem atât și s-a întâmplat să-l vărs, tot din cauza lui Malik.

Mă agit pe scaun și merg în grădină ca să culeg diverse plante și flori pentru a-l recrea.

Frunzele de piersic și micile petale de iasomie mi-au gâdilat nasul când le-am mirosit, oare parfumul lui Malik din ce era făcut?

Îl alung pe Malik din mintea mea și continui să mă plimb prin mijlocul grădinii, pășesc fragil printre plante și aleg cele necesare pentru parfum.

Strâng în pumn toate ingredientele și mă întorc în cameră, încep să le pisez și să le amestec între ele. Oare puteam să-i reproduc parfumul? trebuia să-mi dau seama ce conține cu exactitate.

Cartea era singură sursă a parfumului său la îndemână, nu știu cum, dar filele acelei cărți parte-n parte, îi capturaseră parfumul. M-am întins după carte și după ce am adus-o suficient de aproape de nasul meu, i-am inspirat mirosul. Adevărat că, mirosul era puțin accentuat de praf printre file, era puțin șters, dar suficient cât să-mi dau seama.

Mirosul acela, acel miros l-am simțit și în dimineața când m-am trezit în brațele lui, cumva parfumul din carte mi-a retrezit fiorul pe care l-am simțit atunci. Un fior lung m-a străbătut pe toată coloana urmat de-un tremurat scurt.

El de ce nu s-a îndrăgostit? poate nu o să ne iubim niciodată deodată, o să ne iubim devreme sau târziu, dar niciodată împreună.

Mi-am scuturat capul și am încercat să ignor vocea care îmi vorbea mereu despre el.

Nu mă poți ignora, eu sunt aici ca să-ți amintesc mereu de el.

Îmi strică din nou șirul gândurilor vocea din capul meu, devenea iritantă.

– Tu din nou?

Spun și oftez adânc.

– Nu poți să pleci pur și simplu din mintea mea? doar găsește-ți altă minte pe care s-o bulversezi.

Dar eu sunt aici să te ajut, eu sunt sub conștientul tău, vocea ta interioară.

– Dacă o să pot s-o fac, crede-mă, o să te astup cumva!

Strig și îmi duc mâinile pe cap.

Nu ai cum să mă astupi, sunt în capul tău și pot să te zăpăcesc cât vreau, naivo.

– Doar pleacă, nu vreau să te mai aud!

Îmi țin mâinile la urechi.

O să mă auzi mereu fiindcă eu sunt cea mai gălăgioasă parte din tine.

– Cum poate vocea interioară să fie atât de ticăloasă cu mine? mă influențezi în mod negativ, amice!

Strig și gesticulez cu mâna.

Dintr-odată se aude o bătaie în ușă, mă întorc instictiv pe scaunul rotativ și îl văd pe fratele meu cum se uită în stânga și-n dreapta stând jumate după ușă.