MALIK.

Malik, singurul meu țărm.

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată, enjoy!

Încă nu știam în ce mare sunt și la ce mal să mă întorc, portul meu era Malik și oriunde m-aș fi dus, aș fi naufragiat doar în jurul lui.

Știam sigur că Malik o să creeze un adăpost pentru această furtună, speram ca eu și el să găsim o posibilitate de-a rămâne împreună înainte să ne împrăștie furtuna.

Să ne ducă la capete diferite și să nu ne mai putem atinge când întindem mâna unul către altul.

Lipsa încrederii deja a pus baraje între noi, nu ne mai putem auzi, nu ne mai putem vedea și barajul acela reprezintă înstrăinarea unul față de altul.

De ce nu puteam să am încredere în el? dacă îl iubesc, ce mă face să mă îndoiesc? cred că teama și neîncredere au creat un cerc în jurul meu.

Teama e firească, e un simț. Dar dacă o lăsăm să ne domine, ea poate să nască și alte sentimente.

Am ajuns în cameră și Tobi stătea pe pervaz, se juca cu degetele în poală și mâna lui a mobilizat-o pe a mea ca să pot urca geamul.

– Ești bine?

Îmi observă obrajii umezi și eu mă șterg cu mâneca.

– Malik a renunțat la mine.

Mă domolește plânsul din nou și mă așez pe marginea patului.

– Motivul?

Se așează lângă mine și mâna lui o cuprinde pe a mea.

– Mă învinuiește că l-am crezut pe Demir.

Spun și îmi înghit suspinele.

– Sincer să fiu Demir nu îmi inspiră încredere.

Se ridică și se plimbă dintr-un colț în altul ținându-și degetele în barbă.

– Poate că vrea să își creeze un avantaj în fața ta și de aceea, altfel de ce s-ar implica atât de mult între tine și Malik?

Murmură în barbă și se întoarce pe câlcâie privindu-mă întrebător.

– Și eu încep să am bănuieli în privința lui.

Îmi trag nasul și îmi șterg lacrimile seci de pe obraji cu dosul palmei.

– O să aflăm.

Mă bate pe umăr după care se îndreaptă spre fereastră, înainte să sară mă privește, dar își abține cuvintele.

A plecat și faptul că am rămas singură trecându-mi atât de multe lucruri prin minte, mă înnebunea.

M-am spălat pe față cu apă rece ca să-mi calmez mușchii și terminațiile nervoase, am inspirat adânc și mi-am cufundat fața în prosopul moale din cuierul băii. Mi-am masat ceafa cu palma și m-am îndreptat spre pat, aveam nevoie să dorm ca să uit totul.

Știam că în somn durerea se mai domolește și sentimentul neplăcut din piept, dispare. Problema era că doar la o clipire din gene îl vedeam pe Malik și cuvintele lui mă frângeau, sfâșiau în carne vie.

Dar avea și dreptate, l-am crezut pe Demir în loc să-mi pun încrederea în el, din nou l-am tratat ca majoritatea lumii – n-am crezut în el și am acordat credit altcuiva.

Înainte să mă întind în pat, aud o bătaie prelungită în ușă urmată de apăsarea pe cleanță. Era Jo și îmi adusese o cană cu lapte fierbinte și miere, asta m-a surprins și un mic zâmbet s-a așezat în colțul gurii mele.