Kill it {changlix}

01

Blondul ieși din clasă pentru a se îndrepta spre casă, în timp ce oftă puternic. Ajuns in curte, se opri pentru a se uita la ceasul care indica ora 2 după-amiaza.  ,,Minunat, 6 ore pierdute din viață pentru nimic. As fi putut la fel de bine să dorm, și tot aș fi învățat mai multe decât aici" Își puse mâna deasupra ochiilor pentru a-și ține umbră, uitandu-se in jur. Era plin de oameni gălăgioși care râdeau, fumau sau pur și simplu stăteau la o masă pentru a învăța. Strâmbă din nas, așteptându-l pe Jeongin care l-a obligat să il aștepte. Într-un fel era recunoscător că micul roșcat a rămas lângă el, deși în majoritatea timpului Felix doar îl ignoră sau îi țipa să fie lăsat in pace. A realizat ca Jeongin era singurul care nu l-a abandonat în momentele când chiar avea nevoie de cineva pentru a-l ajuta.
Felix nu era genul care să isi exprime sentimentele prin cuvinte  sau fapte. Mai bine spus, nu mai era.

În urmă cu un an, Felix ieșea în evidență prin comportamentul său vesel. Era mereu cu zâmbetul pe buze, fiind gata să le facă tuturor ziua mai bună. Însă accidentul care a avut loc recent, i-a schimbat viața. L-a marcat atât de tare, încât timp de o lună a rupt legătura cu orice ființă umană, stând singur, închis în casă. Oricât a încercat Jeongin să dea de el, a fost imposibil. Băiatul roșcat mergea în fiecare zi la ușa blondului, lasandu-i mâncare. Când Felix s-a decis să iasă din casă, Jeongin era acolo, așteptându-l cu un zâmbet larg și fugind spre Felix pentru a-l îmbrățișa. I-a soptit un ,,Mă bucur că ești bine " și și-a lăsat capul pe umărul blondului. Felix doar a tăcut, uitandu-se în gol. Expresia sa era goală, fără urmă de sentimente.

Zilnic Jeongin încerca să ii readucă zâmbetul pe buze prin orice metodă, însă nimic nu funcționă. Dar desigur, Jeongin nu a renunțat încă, era hotărât să își recupereze vechiul prieten.