Kill it {changlix}

02

Se spune că singurătatea e un sentiment urât, trist si depresiv, că atunci când îți închizi ochii și totul din jur se evapora într-o clipă e înfricoșător, însă din perspectiva băiatului pistruiat care și-a petrecut fiecare zi din vacanța de vara, singur, în pădurea deasă de la marginea orașului era un sentiment de siguranță și pace interioară. Însă acum s-a terminat, deoarece toamna a venit și școala va începe în curând, dandu-i lui Felix un gust amar de dezgust pentru ca va trebui sa își petreacă majoritatea timpului într-o clădire plină de oameni gălăgioși. Padurea era tăcută si fără...ei bine, fără oameni. Era doar el si gândurile lui.

,,Ce nai-" băiatul își deschide ochii din cauza unui zgomot puternic care a venit la pachet cu o înjurătură nu tocmai ortodoxa.

~💎~

Vântul îi deranja părul în timp ce fugea cât îl țineau picioarele. A ajuns la intrarea în pădure, oprindu-se pentru puțin timp pentru a se asigura că nu era nimeni prin jur. Ridică din umeri si sare pe creanga unui copac, începând să înainteze rapid. Se oprește, adulmecând aerul. Mirosul de sânge care venea dinspre inima pădurii, l-a făcut pe brunet să își schimbe ruta. Acum se îndrepta direct spre persoana care i-a atras atenția. Mirosul sângelui era diferit de ceea ce a mai simțit băiatul până acum.
A ajuns destul de aproape de sursa mirosului, si se oprește pe creanga unui copac pentru a se uita cui îi aparține. Ceea ce vede, îl șochează. Era un băiat blond care stătea pe pământ--în ciuda faptului că era rece--cu ochii închiși si fredona.

În acel moment s-a decis, aceea urma să fie următoarea sa victima. Se uită printre frunzele maronii de toamnă a copacului la băiatul care stătea întins pe pământul rece. Pistruii presărati neuniform, dar în același timp drăguț pe obrajii și nasul băiatului blond îl făceau pe brunet să o ia razna. Îl voia, voia să îi guste sângele, voia să îi vadă acea față simpatică implorand pentru viața sa. Changbin își linse buzele înfometat, cu un rânjet care nu prevestea nimic bun, însă inainte, trebuia să ii câștige încrederea.

Fără nicio avertizare, Chan apare din spatele său, speriindu-l pe brunet, astfel facandu-l sa cadă într-un tufiș. ,,Ce dracu, Chan?! " își acoperă gura, uitandu-se spre băiatul pistruiat care acum și-a deschis ochii și --luandu-l pe Chan de guler--îl trage după el până la ieșirea din pădure. ,,Nu ai vazut nimic și nu te poți apropia de acel băiat, s-a înțeles?" Changbin a spus printre dinți. Chan își ridică mâinile in semn de predare ,,E numai al tău, nu te aprinde așa " îi spune rânjind.

yay:)) am scris si eu ceva dupa o mie de ani